Jurnalism sinuos (si) la Cotidianul

Un ziarist al Cotidianului confunda o pictura a lui Da Vinci cu un simbol religios, insinuand , zic eu tendentions, cum de nu s-a autosezisat Episcopia. Ma asteptam ca macar la Cotidianul, jurnalismul sinuos si cautator de sambure de scandal, mai ales din partea unuia ce parea pe net scriitor rezonabil, sa nu mai faca prima pagina. Fiind vorba intre noi, mi se pare cel mai tare afis electoral din istoria politica de toate culorile cu care am avut eu de a face. Felicitari celui care l-a creat, Simulov Milovan si pacat de articol. Pentru ca daca pe blog spune ca e cel mai tare afis de campanie, autorul nu binevoieste sa pastreze tonul si in articol. Deh, nu se vinde.

Decalogul absurdului

1. Romanul uraste traficul aglomerat insa nu poate sa puna in aplicare metoda fermoarului cand se ingusteaza drumul sau virajul la stanga unul prin fata celuilalt.


2. Romanul ii uraste pe politicieni, insa nici in ruptul capului nu s-ar implica in politica si ii urmareste cu orele in discutii televizate.


3. Romanul spune ca justitia e oarba nedreapta, insa ii lipseste complet baza acesteia, adica spiritul civic.


4. Romanul isi doreste "casa pe pamant" insa si spatiul de locuit disponibil este amenajat inutil sau depozit de mobila masiva de acum zeci de ani.


5. Romanul se plange de blocurile inestetice insa nu a pus niciodata mana pe o bidinea sa vopseasca scara blocului in care locuieste.


6. Romanului i se pare viata scumpa, insa nu isi face cumparaturile de la Plus sau Penny pentru ca nu au produse de marca.


7. Romanului nu i place sa dea spaga, insa cu placere ar incasa-o.


8. Romanul se revolta ca se taie padurile, insa chiar el a taiat copacul din fata blocului pentru a-si face parcare si nu a plantat un altul in viata lui.


9. Romanul se plange ca nu sunt locuri de parcare, insa i s-ar parea mult sa plateasca 30 de euro pe luna pentru garaj sau loc pentru masina.


10. Romanul se mandreste cu spiritualitatea lui aleasa, insa traieste inconjurat de mituri si superstitii.

Biserica iepurelui

Nu imi doresc sa intru in nici un fel de deriva moralista sau sa critic prestanta de mama a celei pe care o am in poza insa nu m-am putut abtine sa nu surprind, chiar si miscat, momentul de mai sus. Moment socant mult mai putin grafic in comparatie cu vizual si auditiv, cea din imagine fiind chiar mama copilului trecut prin ritual in aceea zi. Fascinanta si eterna Romanie se inghesuie primavara asta sa imi ofera cat mai bogate si expresive dovezi de existenta, insirate pe o scara la fel de lunga precum cea de la candoare la imbeciltate colectiva si mimetism inconstient.

Despre plastic

Zilele trecute cumparand paine am luat parte la un mic incident la unul din magazinele de paine din piata Domenii, unde unul dintre cumparatori, in stare de ebrietate printre altele se certa cu vanzatoarea pentru zece bani. Adica exact contravaloarea unei pungi de plastic pe care acesta nu o platise pana acum de cate ori cumparase paine. Nu stiu daca au facut-o din interes pur comercial insa ii felicit si imi dau seama cu amaraciune ca grea va fi schimbarea de mentalitate. Asta vazand si cu cata frenezie se cumpara sau se iau pungile si pungulitele de plastic de toate felurile in magazinele bucurestene. Un pas inainte sper sa il constituie si aparitia cat mai mult magazine ale concernelor Tengelmann sau ReWe, ma refer la cele mici, de cartier, Plus si Penny care din principiu nu ofera pungi de plastic gratis.

Si ca sa inchei intr-o nota mai optimista, weekend-ul trecut copiii unui vecin, veniti la casa de la tara din acelasi sat pe care il frecventez si eu strangeau, in uimirea batranilor si locuitorilor din jur, pungile de plastic si gunoiale aruncate de bastinasi si nu numai in santurile din fata casei si imprejurimi.

Exista speranta?

De ce e plin restaurantul IKEA?

Mihnea se intreaba de ce e restaurantul IKEA mai plin decat magazinul. Si intru-cat comentariul meu a iesit mai lung decat vroiam initial il copiez si aici pentru a-mi aduce aminte de el.

Pentru ca suntem lacomi :)
Pentru ca suntem ignoranti
Pentru ca suntem prost-crescuti si cand vedem ceva preturi decente la mancare ne repezim ca ulii si stai 2h la o masa ca sa tot reumpli pentru ca ai voie paharul platit cu 2,5 lei de suc
Pentru ca nu stim sa apreciem stilul IKEA ( nu am nimic cu asta, de gustibus non est disputandum ) dar ne place sa se auda ca am fost la IKEA si ce poti face acolo cand nu te uiti la marfa???
Pentru ca tindem sa transformam actul cumparaturilor din lipsa de altceva mai bun de facut intr-un act social si, iarasi, unde sa faci asta mai bine decat intr-o cantina?
Pentru ca nu putem intelege ca pe langa a atrage clienti, fondatorii restaurantului respectiv incearca sa promoveze cateva din mancarurile traditionale ale tarii lor de origine...
Pentru ca, in puii mei, tot mobila de la Mobexpert merge mai bine in casa romanului, eventual si montata si sa acopere eventual cu 3-4 mp mai mult dintr-o camera decat ar trebui sa acopere.

Ah si as mai adauga ceva: pentru ca chiftelutele alea (Koettbullar) cu sos dulce sunt chiar bune. :)

Rurala

Primul Craciun petrecut in decor rural a venit cu mult somn, cu multa odihna, cu multa mancare si inainte de toate cu bilanturi; ca sunt pozitive nu mai trebuie sa adaug, nu?

Mintea-mi paralizata de caltabosi, carnati si fripturi nu poate sa va impartaseasca mai mult din experienta asta pe cat de simpla, pe atat de satisfacatore. Daca nu ma mai izbeste inspiratia zilele astea zic si eu un sec "La multi ani" si sa ne vedem la anul.

Pe borul palariei

Unii ar crede ca daca spui CS 2003 ar putea sa inseamne creative suite doua mii trei :). Eu va spun ca este vorba despre mult mai mult, despre surpriza serii. E creativ dar din pacate nu e suita, pentru ca nu am cumparat decat o sticla. Tot din pacate, nu mai stiu nici macar de unde exact am cumparat-o pentru ca faptasa cu numele de cod Cabernet Sauvignon Dealurile Munteniei 2003 de la Cramele Halewood se ascunsese dupa frigider.
Primul vin romanesc pe care l-am baut anul asta si simt nevoia sa il remarc si nu pentru aroma deloc spectaculoasa ci pentru gustul puternic de gutuie un pic trecuta. Acompanianta de o medie de 12,5% ce cred ca a fost depasit oarecum cu succes la lotul din care cu onoare a facut parte aceasta sticla; depasire daca imi este permis sa afirm facuta undeva pe borul din dreapta al palariei gaussiene. Deasemenea, a fost gresit scazut in grad ca demisec, licoarea bandu-se numai bine drept una pur seaca.

Retineti deci singurul Cabernet Sauvignon ce a fost baut si remarcat pe mal de Dambovita si de-l vedeti, de stire sa imi dati. Iara daca nu vreti a da de stire, sanatosi sa-l beti.

Update: am aflat intre timp ca face parte din colectia Private Reserve (opa!) si i-am gasit si fotografia.

Loto

Nebunia asta cu Loto 6/49 a prins pana si in firma la care lucrez astfel ca s-a strans fabuloasa suma de 1050 lei noi numai in departamentul nostru, din care s-au cumparat 4 bilete in varianta simpla: unul cu 10 numere si inca 3 cu sapte.

De ce am scris despre asta? Pentru ca cea mai interesanta motivatie pentru care trei dintre colegii mei au participat a fost ca "nu ar putea suporta sa mai vina la munca daca restul ar castiga si ei nu". Exista vreun termen pentru sindromul asta?

Real de Bobocica

Despre ce sa scrii daca nu ai mai scris de foarte mult timp despre ce ti se intampla sau despre ce vezi in jurul tau? Despre vreme? Cum sa scrii despre patruzeci de grade la patruzeci de grade sau macar cum sa gandesti la asemenea temperaturi? Nu stiu nici macar daca mai merita sa spun ca pentru mine este prima vara din ultimii sapte petrecuta in Romania la astfel de temperaturi si cred ca asta este si unul din motivele pentru care nu am reusit sa mai ajung pe aici sau sa actualizez macar cu o singura fotografie. Despre ce spunea ca scriu? Despre vreme? Da, ploua pentru prima data dupa aproape o luna in Bucuresti si mi se parea ca nu nici macar nu mai stiam cum arata azi dis-de-dimineata cand m-a prins mergand de la masina spre birou.

Ah, dar nu despre asta vroiam sa va scriu, ci despre ironia soartei. Timp de patru ani si jumatate unul din locurile favorite de facut cumparaturile a fost unul sau altul din magazinele Real. Asa cum a fost Bobocica locul de facut cumparaturi timp multi ani. Bobocica este piata cea mai apropiata de locurile unde am copilarit, aflata la capatul strazilor Calea Vitan, Energeticienilor si Ramnicu Sarat; un loc care a evoluat dintr-unul in care ti se putea face frica sa treci dupa ora 20 atunci cand te intorceai de la scoala schimbul trei si in care isi faceau veacul cei din minoritatea rroma, pana la un loc in care de ceva timp a aparut o foarte puternica forfota comerciala din care probabil destul de multi bucuresteni cunosc pizzeria Florina, aceeasi care livreaza si la domiciliu. (Mi se pare ca Metropotam in mod eronat plaseaza Bobocica ca fiind in zona targului Autovit.)

Zilele trecute cu drum fiind prin locurile "de bastina" am observat ca fosta fabrica Borangicul a fost demolata ( e drept observasem de ceva mai mult timp) si in locul ei se munceste de zor. Beneficiind si de ajutorul semaforului care tocmai ce s-a facut rosu am apucat sa citesc afisajul de santier pe care era scris destul de mic: Beneficiar Real Hypermarket.

Ironia soartei, nu? Cumperi ani de zile de la Real Mevissenstrasse sau Real Bilk si de acum voi putea merge si la Real Bobocica. Oricat vor dori ei sa ii spuna probabil Real Vitan.

The road

De la Giurgiu spre Oltenita, inainte de Prundu o padure se imtinde in fata si un indicator imi spune drum serpuit. La radio incepe Road to hell si intru in padure.

Am iesit. Campie, galben, campie. Eu si drumul, fara poze, la 35 de grade.

Feroviare

Trenul tacane precum visurile copilariei, luna inca nu a apus, dealurile curg agale. Citesti ce a mai scris blogsfera si ti-i inchipui pe Catalin si Andreea tastand la lumina lumanarilor despre credinta si nemurire. Suntem conectatì, dar mai bine e acasa. Si pun ganduri in 450 de caractere cat stie Opera mini.

Radioactiv

Sunt in tren spre Cluj si trenul s-a oprit de 10 minute in Feldioara. Langa a tras un tren de marfa ale carui vagoane au semn de radioactiv. Interesant.

Ebay si incredibila imagine a unei tari cu numele Romania

A fost suficient o singura accesare a contului de EBAY pe care l-am folosit timp de 5 ani in Germania de pe o adresa corporate, nu a vreunei retele de cartier, pentru a consulta un produs, atentie, nu a-l cumpara, ca cei de la compania sus-numita sa imi blocheze contul pentru ca au presupus ei ca ar fi fost hijacked de o terta parte cu intentii rauvoitoare.

Este din punctul meu de vedere cea mai incredibila chestie ce mi s-a intimplat de cand m-am intors. Imi ofera o prima imagine a ceea ce inseamna Romania pentru frauda electronica si parerea marilor companii despre internetul romanesc.

Ar trebui facut ceva pentru a schimba asta. Oare ce?

Kandahar

Kandahar, scris uneori pe plan local si Candahar, nu e numai centrul economic al talibanilor in sudul Afganistanului. Nu, Kandahar e si numele dat dat zonei de case din chirpici de la marginea satului Cranguri din Giurgiu, locuita de ceva mai coloratiii si mai saracii locuitori. Se zvoneste ca supra-numele dat mahalalei ar fi fost dat de una din rudele mele mai indepratate, insa ma feresc sa dau ghes zvonurilor si sa acord atata imaginatie acestora. Dar numele mi s-a paraut oricum genial.

Am Zoo um die Ecke (III)

Aseara dupa ce am terminat de impachetat am vrut sa beau o bere la vestita berarie de la colt. . Luminile erau inchise, storurile erau trase, cladirea se rasfata in ploaia mocaneasca... experimentul de integrare locala s-a terminat cu succes: nu se poate!

Auf Wiedersehen, Deutschland!

Halal, Kosher si limba romana

Zilele trecute m-am documentat privind modul de viata islamic si am aflat, printre altele, se numeste halal ceea ce e conform eticii si codicelui de viata dictat de Coran in mai toate limbile de sorginte arabica in opozitie cu ceea ce reprezinta haraam.

Prin oarece imprejurari necunoscute in limba romana halal a fost mostenit culmea cu un sens peioratic in expresii precum "Halal sa iti fie" sau "Halal de tine"... evolutia limbilor parand a nu tine seama de sensul originar al cuvantului. Ar fi fost de asteptat sa sune mai degraba a "haraam de tine" daca ar fi sa ne uitam la ce reprezinta cuvantul in sine.

Reintorcandu-ma la prima fraza, e absolut surprinzator cat de asemanator este Halal, in intreaga lui acceptiune, cu Kosher/Kashrut, care ghideaza si reglementeaza modul de viata si regimul alimentar iudaic. O comparatie interesanta o gasiti in acest articol. Pana si crestinismul a dezbatut in vremurile lui de inceput daca sa urmeze prescriptiile iudaice in problema dietei alimentare adecvate.

Ce am vrut sa spun mai sus? Absolut nimic filozofic, ci sa va recomand cateva articole absolut obligatorii daca simtim nevoia sa ne intelegem sau nu vecinii de mai la sud-est. Discutand pe tema de mai sus cu o persoana de religie musulmana mi-a raspuns intr-un mod absolut suprinzator:"Dumnezeu e unul, de ce sa se oboseasca sa dea trei seturi de reguli diferite".

Clatita rulata

Una din marile intrebari existentiale pe care le am de cand am ajuns in Germania a primit ieri un raspuns. Marele zbucium intern generat de intebarea aproape cretinoida "de ce nu pot cumpara clatite rulate si nu impaturite precum batistele in Germania?" a primit un raspuns atat de simplu, dupa vorba, dupa port, de la una din vanzatoarele din Weihnachtsmarkt (intr-o traducere libera si incompleta: traditionala piata de Craciun germana)...

Ei bine, vanzatoarea (see example here!) se uita la mine cu ochi mari, deloc frumosi, inspirand toata nepasarea de care e capabila o vanzatoare de clatite intr-un Weihnachtsmarkt german si imi raspunde manuind cutitul-spatula cu care intindea coca delicioasei ce avea sa fie clatite cu dulceata si imi spune "Wir durfen es nicht mit dem Hand anfassen ". In germana habar nu am daca e 100% corect ce am scris dar la noi ar insemna "Nu avem voie sa apucam clatita cu mana". Ei bine, sfanta igiena germana, acesta e motivul pentru care amaratul de mine, caruia clatitele impaturite precum batistele ii cam stau in gat, nu poate primi clatite rulate ci doar clatite impaturite.

Dar la urma urmei un mister lamurit e uneori mai bun decat o intrebare care sa te zgandareasca sase ani de zile. E adevarat ca doar din cand in cand, atunci cand constiinta mi-a permis sa imi comand vreo clatita la vreun balci (a.k.a Kirmes) sau piata de Craciun (a.k.a Weihnachtsmarkt) sau in vreun restaurant cu oferta de rigoare. Sa imi fie de bine!

Kimchi Craze

Am intrat de ceva timp intr-o adevarata nebunie Kimchi. Mancare pe care o mananc pana imi paralizeaza limba sau pana cand sunt atat de transpirat inca incep sa se vada broboanele pe frunte. Si credeti-ma ca la mine se vad greu.

Mancare nationala coreeana, Kimchi este caracterizat ca una dintre cele mai sanatoase 5 mancaruri ale lumii, datorita continutului mare de acizi lactici, bacterii de fermentatie si aminoacizi. Se pare ca este un fel de ucigas al colesterolului. Si pe cuvant ca nu din considerente medicamentoase il mananc.

Am descoperit mai nou un supermarket unde se gaseste deja preparat la cam 9 Euro/Kg. Si mi-am luat. Dar mai trebuie lasat la fermentat cam doua zile afara dupa care trebuie sa se intoarca in frigider. Unele sorturi de Kimchi in Coreea sunt ingropate in pamant dupa preparare timp de sase luni asa ca ce sa te astepti de la un Kimchi proaspat de restaurant sau facut acasa...

Ah, da. Urmatorul pas e sa incep sa pregatesc singur. Se pare ca mai am nevoie de ceva ginger/ingwer/ghimbir si ceva praz. Dupa care ar trebui cam intr-o saptamana sa am self-made Kimchi.

Despre Kimchi mai multe de citit exista aici in Wikipedia, desigur.

Nu aduce saptamana, ce aduce tirul

Astazi m-am bucurat pentru prima data pe saptamana asta cu adevarat ca sunt roman. Sau poate pe luna asta sau anul asta? Si o sa povestesc foarte simplu si neinflorat:

Suna secretara: "E un roman la receptie; nu vorbeste nici germana, nici engleza si pare ca s-a pierdut pe aici pe la noi prin Industriegebiet. Poti veni sa il ajuti?". La receptie l-am gasit pe CEO-ul firmei la care lucrez (da, da, chiar el, sef peste 120 de oameni) stand langa bietul sofer de tir - dupa cum am aflat ulterior- (1,60, tras la fata, costum in dungi ponosit, camasa de flanel, inconfundabil) si incercand sa ii explice unde e adresa la care el trebuie sa ajunga. Un gest care (desigur!) m-a facut sa ma intreb daca ar fi posibila in Romania o asemenea scena.

Cand am inceput sa vorbesc cu el romaneste, am avut senzatia unui om care l-a apucat pe Dumnezeu de picior si care m-a rugat: "Nu puteti cumva merge cu masina in fata mea ca nu pare asa departe? Ca alt roman nu cred ca mai gasesc pe aici"... Venea de la Slatina cu un monstru de tir de 30 de tone incarcat cu ceva otelarii. Dormise putin si ii pleznea capul de la o durere. Amuzanta si disporpotionata imaginea micului sofer conducand ditamai tirul, o scena parca rupta dintr-un film putin absurd.

Deci mi-a cerut ajutorul. Ceea ce am si facut. Si odata ajunsi la destinatie mi-a urat atat de neosul "Sa iti dea Dumnezeu numai sanatate si noroc". M-a impresionat, nu pentru ca as fi facut eu cine stie ce fapta buna, ci pentru ca am realizat doua lucruri: faptul ca exista inca in lumea asta amabilitate nativa (cea a CEO-ului si fara de care as mai fi acceptat oare sa merg cu respectivul sofer?) si faptul ca e bine sa fii roman, cum spuneam si in primul rand. Daca nu pentru mine, macar pentru altii din cand in cand.

Techno age cu amintiri

Cand am plecat din tara acum aproape 6 ani am bagat in bagaj un cd blank tdk cu o coperta scoasa la imprimanta pe care scria "Ayur - Intamplari"... Am regasit joaca de-a muzica a fratelui meu si a unui foarte bun prieten aseara discutand cu cineva despre muzica techno, rebirth, reason si fruity loops si mi-am adus aminte de multe. De multa muzica data tare, acelasi beat ore intregi, de episodul din fiecare seara "vino frate, sa iti pun sa asculti ce-am mai nascocit in seara asta"... cincisprezece melodii, inceputuri, ritmuri ce ieri m-au tinut treaz pana mult dupa miezul noptii.

Si cum le spuneam candva ca vor fi faimosi, mai in gluma sau mai in serios, ma straduiesc putin sa ii ajut desi de mult timp nu au mai facut ceva iar la gandul cu faima din muzica poate ca au renuntat. Munca e munca, viata e viata, timpul trece. Asa ca am cerut aprobarea at least de la "za bruder" si astazi avem "Ambient" si "Liber". Warning: Contains some techno, trance, or other non-rock genre as I can't make the difference.