Buridan se trezi primul si privi in jur. Se facuse dimineata si soarele se intrezarea prin grilajul canalului proiectandu-si razele pe fata Omului din Canal care sforaia de zor de partea cealalta a deversarii verzi. Privi cu satisfactie mormanul de pachete si se gandea deja razand la placerea de a le desface unul cate unul pentru a vedea ce contin.
Zgomotul de pantofi lovindu-se de piatra aleilor fu primul indiciu pe care Buridan il avu ca cineva se apropie. Parfumul dulce fu cel de-al doilea pentru ca in imputiciunea canalului orice miros mai frumos se propaga cu viteza mai mare decat purtatorul lui. "Oare cine vine la ora asta cu tocuri atat de zgomotase in canal si cu parfumul asta atat de necunoscut mie?" se intreba pe Buridan incepand deja sa arunce cu pachetelele mici in Omul din Canal pentru a-l trezi.
"Hei, prietene, trezeste-te! Avem vizitatori si te vor gasi dormind."
Omul din Canal facu intr-un tarziu ochi; se ridica in cot si privindu-l pe Buridan nedumerit il intreba:
"Ce caut aici? Cum de am ajuns in canal? Si daca tot am ajuns unde e muzica?"
"E zi, muzica probabil vine doar seara, suntem plini de pachetele cu comori pe care trebuie sa le desfacem si auzi, vine cineva. Asa ca fa bine si spala-te pe ochi", veni raspunsul prompt al piticului. "Si nu intreba cu ce, pentru ca raspunsul e aceleasi cu intrebarea de unde sa bei apa: de acolo!", aratand catre canalul care suprinzator se limpezise decand se trezisera ei si devenise un paraias susurand. Canalul se umpluse de lumina care strabatea toate gurile de canal, parca mai multe ca niciodata, dar Buridan si Omul din Canal nu aveau de unde sa stie caci nu statusera niciodata ziua in canale.
"Oricum o sa mai tot stam pe aici pana se ascunde soarele dupa nori sau se lasa seara caci soarele e prea puternic si nu il pot lasa sa ajunga la sufletul meu de plastilina", mai apuca sa spuna Buridan inainte ca posesoarea tocurilor si parfumului dulceag sa intre in spatiul ceva mai larg dintre canale unde se aflau ei. "E... simpatica", gandira in acelasi timp cei doi.
"Buuuna ziua", spuse ezitant unul din ei, indiferent care.
"Buna ziua, voua", raspunse straina..., "buna ziua, mai ales tie Buridane", si acesta incepu sa simta ca memoria ii joaca feste si ca inima lui de plastilina pare sa stie cine e straina care tocmai a intrat.
"Cine esti?" rosti el cu jumatate de voce.
"Calissta", veni raspunsul, "nu ma mai tii minte? Calissta cea care are chioscul de capuccinno... ma stii doar pentru ca ai trecut de atatea ori pe la mine seara sa bei un capuccinno. Vad ca data asta chiar ai facut-o lata", spuse privind in jur mormanele de pachetele, si uitandu-se la Omul din Canal care se retrasese intimidat intr-un colt, "dar asta e probabil ca din cauza ca ai venit impreuna cu prietenii sa culegi comori."
Buridan se arcui precum un motan atacat de dulai, si spuse aproape tipand:
"Nu stiu nici o Calissta, eu o stiu pe Calinda cea care are chioscul de capuccino si care fiindu-i frica de lumea de afara a ales sa traiasca aici si sa ii incante pe vizitatorii canalelor cu delicioasele cafele. Ori pe tine te cheama Calissta, nu te cunosc si mai ales pare ca vii de afara. Te imbraci altfel decat Calinda, vorbesti altfel decat ea si ..... si nu esti ea. Imi amintesti de ea si imi pari uneori ca esti ea."
"Calinda? Calinda nu exista. Cine e Calinda? Ce nume stupid e asta Calinda? Numele asta nici macar nu exista... te inseli, Buridane, eu te cunosc si am stat de atatea ori de vorba. Stiu toata povestea ta si mi-ai plans de multe ori pe umar. Chiar si de Omul din Canal, caci banuiesc ca el e prietenul tau, am aflat cate ceva din spusele altora. Pe mine ma cheama Calissta si numele meu spune totul."
Cateva zeci de secunde de tacere s-au lasat peste vorbele spuse incet de Calissta, numai Omul din Canal isi facu loc incet in prim-planul scenei si intreba ridicand doua degete:
"Ierta-mi necunoasterea insa ce insemna Calissta?"
"Cea mai frumoasa!"
"Noi ne-am gandit ca esti doar simpatica, si asta in acelasi timp", ii raspunse el,"dar nu am ajuns inca la concluzia nici unul dintre noi ca esti cea mai frumoasa."
"Poate va veti da seama candva." si se aseza pe marginea paraului desfacand unul din pachetelele de comori. "Hai ce stati incepeti si voi sa le desfaceti ca nu o sa va prinda inca o noapte aici! Stiti foarte bine ca nu aveti voie sa veniti doua nopti consecutive la cules de comori pentru ca trebuie mai intii sa folositi ceea ce ati prins in seara de dinainte."
"Eu nu stiam", mai apuca sa mormaie Omul din Canal inainte de a fi fortat de privirea hotarata a Calisstei sa se aseze jos si sa inceapa sa desfaca si el pachetele de pe partea lui de parau.
"Eu ma duc sa imi redeschid magazinul de capuccino", zise Calissta. "Te astept, Buridane, cand ai timp sa iti fac un strasnic capuccino".
seria "aventurile lui petitu buridan" scrisa pe dupa-masa, la miezul noptii sau dimineata si in mod obligatoriu pe nemancate
alte comentarii (fara comentarii):