"O fi deschis la chioscul de cappucino?" se intreba Buridan dupa ce intra in canal. "Am pofta de ceva cu multe spuma de lapte, bine indulcit. S-ar putea sa am bafta si Calinda sa fie inca acolo, chiar daca e tarziu."
Calinda deschisese taverna in urma cu multi ani, atat de multi ca nimeni nu isi mai aducea aminte cand se intimplase asta, poate doar Primarul Burtos cu Ochelari despre care oameni spuneau ca se nascuse odata cu orasul. Cineva ii spusese demult povestea Calindei care se aciuase in canale de frica. Ii era frica de oras, deci nu putea sta acolo. Ii era frica de singuratate deci nici la tara nu s-ar fi mutat. Asa ca a ales canalele. Pe aici treceau oamenii rar, si atunci cu un scop bine stabilit catre Raul cu comori si nimeni nu ii acorda prea multa atentie. Nu facea decat sa indulceasca sau le amarasca drumul un pic cu o ceasca mai mica sau mare, dupa sete, dorinta si gusturi. "Pentru prima data", reflecta brusc, "imi dau seama ca de fapt canalele astea atat de intunecate sunt populate mai mult de oameni fricosi. Si sunt si cei dintre care realizeaza asta. Oare ce s-o intimpla cu cei care nu?"
Buridan dadu coltul schimband canalul si simti curentul puturos care venea dinspre rau. "Urat miroase raul azi; e rost sa ma pazesc bine. Daca pute asa si cand ajung eu acolo am toate sansele sa nu prind nimic sau si mai rau sa ma aleg cu vreo pedeapsa." se gandi Buridan in acelasi timp cand deschidea trapa catre chiosc. In semintunericul dinauntru, singura lumina fiind de la o iesire de urgenta, se lovi cu capul de un panou de lemn, trase o injuratura printre dinti si apoi vazu scris cu creta flourescenta: "Calinda in concediu. O sa ma gasiti sigur la intoarcere. Autoservire."
"La naiba, nu e aici, totusi noroc ca se gandeste la amarati ca mine". Gasi automatul se uita luuuung la el si isi zise "Cafea mea speciala... mmmm... " . Alese una din canile mari, transparente de pe raft. Doua cubulete de zahar asezate exact in centrul canii, dupa care spuma de lapte fierbinte proaspat preparata. Deschise frigiderul si lua o cutie de lapte rece, noua, prepara spuma si dupa turna inca doua gaturi de lapte rece peste spuma fierbinte si cubuletele de zahar. Pregati doua monezi si platind cu prima dintre ele, apasa pe butonul de cafea speciala. Cafeaua se macina zgomotos inmiresmand camera, si incepu sa curga intii un lichid aproape negru, apoi din ce in ce mai maro, tracnd incet incet spre alb, strapungand celalalt alb inocent al laptelui. "Design browniano-cappucinistic, nu jucarie", gandi Buridan zambind pentru a suta oara acealasi lucru, urmarind zbaterile cercurilor de lapte inclestate in chingile cafelei speciale. Incetul cu incetul totul se transforma intr-o pasta bej-laptoasa la mijloc, impartita inca in doua tabere. Laptele castigase batalia si se fataia voios deaspura in timp ce negrul se asternuse ca fundatie stabilimentului cafea cu lapte ce se nascuse. "Prea slab.", isi zise. Si cu a doua moneda mai apasa odata pe butonul de expresso scurt. Si injunghie albul cafelei definitiv. Din frigider mai turna doar un pic de apa minerala, care zgudui intreaga asezare. Nimeni nu intelegea de ce pune acel gat de apa minerala peste. Sau de ce nu o mesteca niciodata si lasa ca la sfarsit cafea sa ramana dulce, dulce, dulce.
Nici el. Dar ii placea si intotdeauna prefera sa ramana asa.
seria "aventurile lui petitu buridan" scrisa pe dupa-masa, la miezul noptii sau dimineata si in mod obligatoriu pe nemancate
alte comentarii (o parere):
at 20.May.2005 Aura Radu stared and said...
Vreau si eu o cafea!!!!....fara apa minerala...