"Locuiesc de vreo trei saptamini aici. E o casa buna. Nu tine prea bine de cald dar nu te derenjeaza nimeni. Nici macar in miez de zi, daramite noapte la ora asta."
"Si cum ati ajuns tocmai aici?"
"Ei m-au trimis aici. Cei care fac ordinea si dau subventiile. Si de ce sa nu recunosc imi convine, e mai ieftin si imi raman bani si pentru alte lucruri. O sa ma intrebi acum ce as putea eu sa imi doresc in canalul in care stau... dar probabil ca stii la fel de bine ca mine caci si dumneata locuiesti intr-o oglinda."
Buridan nu se mai mira de nimic in lumea lui, dar ca altcineva sa stie de unde vine el nu se astepta. Observandu-i deruta Omul din canal continua: "Esti transparent. Esti lipsit de substanta fizica. Cine vrea si stie cum, poate citi prin tine totul." Buridan avu "deja vu"-ul unei discutii din urma cu multi ani pe cand era cineva la el si sat isi dorea sa intre in politica. Singurul consilier pe care si-l permisese sa il angajeze ii spusese ca nu ar fi rau sa isi faca rost de o forma umana pentru ca "politicienii nu sunt transparenti, ci unii dintre ei chiar mati; prin ei nu se poate citi ce se ascunde in spatele lor."
"Asta sa fie singurul meu mare defect", gandi indiferent Buridan. Nu prea intelegea el de ce le e frica celorlalti sa se vada prin ei. Fiind toata viata lui construit in felul asta nu cunostea conceptul de vulnerabilitate. Nu stia nici macar ce e suferinta. O traise insa nu stia pur si simplu ca ii spune asa.
"Si ce daca locuiesc intr-o oglinda?" rosti de data asta tare. "O oglinda sau un canal sunt acelasi lucru. Numai ca eu acum nu mai pot ajunge catre Canalele Revelatoare."
"Shhhiiiit... Cum? Tu esti din aia? Care pot intra acolo?"
"Da! Am nevoie. O data la citva timp, o excursie acolo face bine. De fiecare data gasesti cite ceva care iti mai descopera un sens. Si sensurile aduc putere, aduc energie. Aduc chiar si bani citeodata. De fiecare data cand ma intorc de acolo pe linga pachetul zilnic de tigari mai gasesc cite ceva pe masuta din colt. De fiecare data sunt un pic mai bogat."
"Mie imi este frica de canale. Nu am putut cobori niciodata mai adanc de intrarea asta unde mi-am facut si casa. Paradoxal, nu? Atat de aproape de canale si totusi lipseste ultimul pas... Pfui... nepoliticosul de mine, mai bine intra. Iti arat unde stau si pe urma iti poti continua plimbarea." mai spuse disparand in gura de canal, urmat la scurt timp de Buridan care simtise brusc o simpatie stranie pentru personajul cu parul vilvoi, neras si cu obrajii scofalciti, dar cu ochelari cu rame fine.
seria "aventurile lui petitu buridan" scrisa pe dupa-masa, la miezul noptii sau dimineata si in mod obligatoriu pe nemancate
alte comentarii (o parere):