Buridan sari la oglinda sa isi vada mai indeaproape vecinul cu buza sparta ori de pumnul nevestei, ori de vreun rest de sticla in care cazuse dupa vreo noapte mai involburata. Adica dupa orice noapte. Parea deja cam abtiguit asa ca ar fi riscat un dialog. Intotdeauna ii facea placere sa nu inteleaga ce spune vecinul. Uneori i se facea mila de el, dar ii trecea atunci cand se gandea ca si acestuia i s-ar fi putut face mila de el.
Am uitat sa spun ca personajul nostru si vecinul cu bere nu erau de aceeasi natie (dealtfel putini din prietenii lui Buridan erau de aceeasi natie, de orice natie), conversatiile lor sfarsindu-se de fiecare deata in penibile "aaaa"-uri si "aaaa"-uri (sedila sa lasa la liber pe oricare din cele 2 grupuri de caractere dupa cum suna mai bine).
"Buna ziua"... vecinul il vazuse dupa coltul din dreapta al oglinzii si se gandea sa ii impartaseaca probabil din duhoarea care oricum se simtea de la 3 metri.
"Prost loc am si eu de locuit", gandi Buridan (sau Petitu cum vreti sa ii spunem; vom alterna cele 2 denumiri pentru a evita repetitile atate de neplacute oricarui gen literar), "tocmai oglinda asta de pe hol. Da... vad multe, dar si miros multe"
"Buna dimineata", raspunse de dupa colt. Gandul ii sta lui Buridan- somerul totusi la berea din plasa si gandea doar cum sa faca sa il fenteze sa scape vreuna si dreptul oglinzii. Citeva picaturi i-ar fi prins bine in desertul in care statea. "Bere??? ..., buna berea...", gandi el tare.
"Asa e, pe secatura asta ce e in noi", raspunse vecinul spre socul filozofic al micului francez.
"Aaaaa".... Buridan inchise oglinda de frica uscaciunii ce cuprinsese holul dupa vorbele vecinului cu bere. Isi aduse aminte ca fiind de plastelina s-ar fi putut intari prea tare si numai o viata petrecuta pe un hol de bloc intarit in spatele unei oglinzi nu ar fi vrut el sa petreca. Vecinul ar fi avut drum in fiecare zi pe acolo si nu ar mai fi putut sa iasa din paradoxul vorbelor lui uscate.
Isi lua si gandul de la bere. Radioul racnea pentru prima data ceva nou si totusi vechi. Nu isi mai amintea el prea bine cine sunt, dar vorbele ii mersera direct la suflet:
You can't always get what you want
You can't always get what you want
You can't always get what you want
But if you try sometimes you might find
You get what you need
Se intoarse la paharul cu apa si la numaratul alternativelor ce le avea pentru ziua respectiva. Un gand acolo cit un oftat ramasese la o picatura de bere. Spera ca poate in ziua urmatoare vecinul cu bere sa lase o sticla de bere pe holul mai mereu fara bere, cu citeva picaturi de bere. Macar asa de aroma daca de inmuiat plastelina nu se poate.
seria "aventurile lui petitu buridan" scrisa pe dupa-masa, la miezul noptii sau dimineata si in mod obligatoriu pe nemancate
alte comentarii (fara comentarii):