Se trezi dimineata devreme, si de data asta fara sa sune ceasu'. Privi pe hol sa vada daca trece cineva si nu vazu decat o raza proiectandu-se prin usa de la intrare pe cele 3 trepte. Teancul de ziare era inca la locul lui semn ca cei din casa inca dormeau.
"Azi nu am sa ies din oglinda", se gandi incercand sa numere pe degete cate alternative avea in afara de acela de a iesi sa numere bicicletele de pe strada, firele de hartie lasate de cei de la carnaval sau sa recicleze sticle de bere pe care putea lua banii inapoi. "O sa stau sa treaca prin fata oglinzii locatara blonda de la etajul 6, in felul asta ma mai umplu un pic de energie". Nu stia ca se mutase de vreo doua saptamini. Sau uitase. Dar isi aduse aminte ca nu prea avea degete sa numere atatea alternative.
Buridan locuia de ceva timp in spatele oglinzii din holul blocului 4 de pe strada Uniunii. Se poate spune ca e chiar un pic voyeur. Dar nu vedea decat oamenii din hol si doar cand vreo oglinda de la etaj se miluia de el, ii mai dadea voie sa petreaca cite un weekend in concediu. Viata lui gravita intre brutaria de la colt si turcul din centru, intre macelaria de pe strada Vechiului Hans si canalele de la periferie care erau o permanenta sursa de surprize pentru el. Si principala de venit in orice caz, fiind singurele locuri in care se mai gaseau comori.
Din cauza ca era cam mic o cunostinta indepartata de pe meleaguri straine ii spusese cu multi ani urma Petitu (da, da, exact ca in franceza). Si asa i-a ramas si numele Petitu Buridan. Dar nu il deranja, in fond aici nu stia nimeni ce inseamna Petitu; era o alta viata intr-un alt timp.
Se indrepta de spate si uitandu-se in oglinda se vazu prima data pe el si abia dupa aceea holul. Ieri fusese cam de plastilina si batuse soarele cam tare asa ca prinsese forme mai ciudate. Acum parca incepuse sa se inaspreasca un pic pe la colturi si asta ii dadea putin incredere in viitor. Ii era insa totusi inca destul de frica de soare desi stia ca de acum i-ar fi putut face fata ceva timp.
La radio incepu sa cante una din melodiile lui favorite. Nu vroia sa se afle printre prieteni ca ii plac Nelly si P. Daddy asa ca dadu doar un pic mai tare si incepu si el sa cante gandindu-se ca ziua a inceput bine, chiar daca era duminica:
[Nelly] Let me see you take it
[P. D.] Girl go and take it off
[Nelly] We can even do it slow
[P. D.] We can even do it slow
[Nelly] Take it where you want to go
[P. D.] Take it where you want to go
[Nelly] Just take that ass to the floor
"Ce pervers", se gandi, "ar trebui mai intii sa mai ascult versurile inainte de aspune ca imi place vreo melodie. Raul e oricum facut... si oricum nu am prieteni", ii mai trecu prin cap inainte a incepe sa se bataie pe ritmul muzicii care acum se auzea din ce in ce mai tare.
In momentul ala observa ca unul din vecini intrase in hol cu sacosa plina de sticle de bere si se gandi sa il urmareasca putin cu privirea.
seria "aventurile lui petitu buridan" scrisa pe dupa-masa, la miezul noptii sau dimineata si in mod obligatoriu pe nemancate
alte comentarii (fara comentarii):