Saptamanile alearga fara mila si dupa Craciun ajungem direct in martie fara macar sa clipim. Zilele parca nici nu mai conteaza. Avem un orar fix, cu marti in care facem ceva si sambete in care facem altceva, care ne regleaza viata, se spune, dar care parca de fapt o ritmicizeaza pana la disparitia perceptiei timpului. Ne reguleaza timpul.
Acum foarte mult timp citisem ca timpul trece repede pentru cei care nu invata nimic in perioada respectiva. Sa fi devenit oare atat de intelept incat nu mai am nimic de invatat? De ce mi se pare oare in cazul asta ca in ultimii 2 ani am invatat foarte multe, multe dintre ele si cu ajutorul lui fi-miu, e adevarat?
M-am gandit si ca timpul pare sa treaca mai repede din cauza ca imbatranim. Oare? Oare percepem timpul in functie de densitatea amintirilor noastre precedente? Si cu cat mai mult timp trece de la amintirile precedente, cu atat mai putin relevanta devine entitatea prezenta de timp. Sa uitam deci, sa lasam in spate si sa nu ne mai raportam la trecut, sa fie asta cheia trecerii mai putin rapide a timpului?
Pe un afis vazut inainte de a intra la metrou am vazut ca inca se mai joaca "Cafeneaua" in aceeasi distributie ca acum 20 de ani cand l-am vazut eu pentru prima data. Cum sa scap de raportari la astfel de perioade de timp cand iata se ivesc si pe un stalp sau panou? Noroc ca afisul promite "ultimele 3 reprezentatii".
Si culmea este ca abia asteptam sa vina primavara. Adica sa mai treaca un pic timpul. Sau sa mergem in concediu.
alte comentarii (2 pareri):
at 09.Mar.2012 Alex stared and said...
Timpul trece mai repede acum pentru ca zilele nu ne mai minuneaza - minunarea aia pe care o ai cand esti copil si totul este nou, cand viata este o inlantuire de surprize si mirari. Prima zi de gradinita, de scoala, de facultate, prima zi intr-o tara straina, prima intalnire, primul sarut, prima nunta - acestea se incrusteaza in minte ca si cum ar fi durat secole. Dar cu repetitia experientelor, oricat de frumoase ar fi ele, ne adaptam, creierul isi cere supravietuirea. Nu ne putem minuna in continuu, nu putem trai fiecare zi de parca ar fi prima. Si e bine de fapt, creste valoarea amintirilor pretioase.