Mihalache 1 Mai

10.Jan.2010

Pentru ca ceva mai jos spuneam cate ceva despre diverse aniversari, cred ca nu ar fi rau sa incep cu una pe care am uitat-o. Se fac, iata, vreo trei anisori de cand, printre altele, locuiesc din nou in Bucuresti. Si pentru ca soarta nu putea alege desigur nici una dintre celelalte zone pe care sa le fi cunoscut din Bucuresti, a ales strada Ion Mihalache, fosta 1 Mai. Fosta probabil pe hartie pentru ca toata lumea ii spune in continuare 1 Mai. Si probabil ca ii va tot spune daca Turda am aflat cu stupoare ca se numeste pentru multi Miciurin.

Spuneam ca soarta a facut sa locuiesc in ultimii trei ani pe 1 Mai, mai sus de Domenii. Si incet-incet sa imi placa. Aproape de centru, aproape de munca, aproape de iesirea din nord, linistit, chiar batranesc pe alocuri, 20, 42 (oh da, tramvaiul 42 e chiar liber cand il prinzi - insert h2g2 joke), aproape de munca, atat de aproape de munca incat ma simteam un rasfatat al soartei sa ma trezesc la ora 8:30... cam atat ar fi. Sa nu uit totusi, cea mai importanta descoperire si unul din argumentele de locuit in aceasta zona este existenta restaurantului Naser. Cateva lucruri simple dar care au conturat o coabitare ce la inceput mi se parea imposibila cu un cartier/bloc/apartament pe care nu le cunosteam si cu o tara si un oras cu care trebuia sa ma reobisnuiesc.

De fapt de unde pana unde sa scriu despre Mihalache/1Mai intr-un post de blog? Pentru ca in curand voi mai veni prin cartierul asta doar pentru a merge la Naser - cu siguranta ca nu voi renunta atat de usor la cel mai bun fast-food local - urmand a deveni din nou locuitorul cartierului cu vesnica aroma de shaorma. Asa ca domnu' Mihalache, "so long and thanks for all the fish!"