Ma numar printre cei care, fara a brava, a devenit familiar cu Viena din doua motive: mi-a stat in drum timp de atatia ani de zile si in ultimii 3 ani aproape toate opririle mele s-au intamplat poposind la un prieten. Fie ca ajungeam la 10 seara sau la 6 dimineata, dupa un drum rapid sau poate dupa ore de ambuteiaje pe cunoscutul tronson Wuerzburg - Nuerenberg opririle mele in Viena, cred 10 sau 12 la numar, au fost acolo intotdeauna bine-venite; chiar daca in cateva randuri a avut pana si parintii in vizita sau alti prieteni poate mai buni decat mine. Sau poate ca m-a gazduit pentru mai multe zile cum a fost anul asta.
De multe ori ne-am oprit seara in Bierreiter, pentru ale carui snitzel am dezvoltat cu timpul o adevarata slabiciune, sau mai nou in San Braeu si 7 Sterne pentru o sticla de Helles sau Maerzen(?), atunci cand eram prea obosit mergand chiar si un Ottakringer de la frigider (si Weizen-ul ala nou pe care am uitat cum il cheama).
Ca sa nu devin mai melancolic, opririle mele in Viena mi-au adus orasul asta mai aproape, devenind cu timpul unul din orasele mele favorite. Si, sa nu ma intelegeti gresit, am si alti prieteni care m-au gazduit in alte orase si carora le multumesc mult ca au facut-o si probabil o vor mai face :). Gazda mea vieneza insa da curs de saptamana asta unei provocari intr-o alta tara, asa ca opririle mele vieneze vor fi daca nu mai uscate :), cu siguranta vor fi un pic mai putin familiare. Bafta si mersi, mafrend.
alte comentarii (fara comentarii):