Pentru ca ceva mai jos spuneam cate ceva despre diverse aniversari, cred ca nu ar fi rau sa incep cu una pe care am uitat-o. Se fac, iata, vreo trei anisori de cand, printre altele, locuiesc din nou in Bucuresti. Si pentru ca soarta nu putea alege desigur nici una dintre celelalte zone pe care sa le fi cunoscut din Bucuresti, a ales strada Ion Mihalache, fosta 1 Mai. Fosta probabil pe hartie pentru ca toata lumea ii spune in continuare 1 Mai. Si probabil ca ii va tot spune daca Turda am aflat cu stupoare ca se numeste pentru multi Miciurin.
1,2, proba de microfon... 1,2, proba de microfon... hmmm...
Stiu ca se implinesc aproape 8 luni de cand am scris ultima oara pe blog. Da, 8. Desi fotografii am mai postat din cand in cand aici. E cam aceeasi perioada cat am si fost nefumator. Adica perioada in care nu am fumat nici o tigara. Dupa care m-am reapucat incet-incet, cu cate o tigara furata din pachetele amicilor si colegilor. Iar acum sunt acolo unde m-am oprit in august 2008. Adica sunt din nou fumator.
In plus, 8 luni inseamna cam tot atat timp ce a trecut de cand am aflat ca de anul acesta voi mai beneficia de o calitate infinit mai importanta decat toate cele de pana acum: aceea de tata. Dar nu despre asta vroiam sa scriu in aceasta proba de microfon. Nu numai despre asta vroiam sa scriu. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, a fi parinte e o noutate mare, nu? Si inca una care ma umple de bucurie. Trebuie sa recunosc ca abia astept, desi uneori ma intreb daca cumva stiu chiar la ce sa ma astept. Ei bine, probabil nu, dar sunt convins ca voi afla si, mai ales, voi invata.
Despre ce mai poate fi vorba intr-o proba de microfon dupa 8 luni de zile. Mai poate fi vorba de faptul ca se implinesc, uhu, 5 ani de cand scriu in acest loc, precedati de alte 6 luni petrecute pe blogspot. In seara asta am simtit ca nu e tocmai drept sa abandonezi locul in care ai scris atata timp si ca uneori chiar imi lipseste sa devin si nu prea anonim, un pic sau mai mult rupt de treburile zilnice si sa scriu cateva cuvinte despre lucruri pe care le vad, lucruri pe care ma framanta. Pot chiar sa sper ca uneori voi scrie aici avand micul mostenitor (pentru ca e baiat!) in spate sau fata leganandu-l intr-un "baby bjorn" (todo: sa nu uit sa cumpar unul!).
Tot luna asta mai e rost de o aniversare. Fac 3 ani de exmigrant. Uneori sunt tentat sa ma gandesc "deja 3 ani?". De cele mai multe ori insa spun "doar 3 ani?"; pentru ca acesti 3 ani au insemnat multa munca, constructie, bucurie, implinire, gradinarit, calatorii, dar si stress si uneori frustrare in fata lucrurilor cu care te obisnuisei sa functioneze cumva iar aici pur si simplu sunt.
Asa ca daca mai e cineva pe receptie, stay tuned for another cartoon! Pentru ca daca voi mai prinde vreo dimineata lenesa, vreo pauza de pranz sau insomnie cu colici, am sa ma mai opresc din mers sa scriu 2-3-4-mai multe paragrafe pentru ... nu pentru posteritate... ci pentru mine.
Noapte buna!
Ceva probleme cu masina ne-au impiedicat sa avem un orar ordonat in ultimele saptamani insa ce s-a mai intamplat:

Ce am mai facut in ultima vreme in weekenduri la tara? Pe scurt ca desi sunt multe de povestit nu prea am timp:

Mai tineti minte porumbeii ce si-au facut cuib intr-o cutie parasita in balcon peste iarna? Ei bine, va prezentam in premiera pe parcul Agronomiei, Bucuresti, primii pui de porumbel "under human protection". Sunt doi, galbeni, pufosi, mici si jigariti. Numai aici! Sunt foarte bine dispus in dimineata asta, nas de porumbei scrie pe mine! :)
Later edit: Si pentru ca's doi le voi spune, desigur, Fredo si Pidjin :))))). Sa vedem daca se vor dezvolta la inaltimea reputatiei.
Fennesz – A shadow passes by
Roch Voisine – Hélène
Zgarie Nori – Visul
Sarah Vaughan – Summertime
Metallica – Whiplash
U2 – Sweetest Thing
MUM – They Made Frogs Smoke 'Til Th
The Darkness – Love Is Only a Feeling
... last.fm dixit.
Ce ti-e si cu muzica asta dom'le...
Weekendul asta s-a simţit in sfârşit primăvara în largul ei şi la noi in curte. Am mai curaţat câţiva copaci, i-am şi văruit, am plantat liliac si alţi arbuşti primiţi din vecini, am facut un mic compostor si ordonat câteva straturi de flori. Şi au apărut şi primele flori din puzderia de bulbi plantaţi anul trecut, cele de mai jos. Toţi copacii stau să înmugurească, frigul nopţii este înca destul de taios însa şi nu lasă mugurele să explodeze.
Am socializat, am băut bere si am gătit bun-bun. Un weekend foarte, foarte fain. Am febră musculară, dar macar mă simt fericit :).

Cum de nu am auzit de Marissa Nadler pana acum? Daca nu ar fi fost cei de la "Abgehört: Die wichtigsten CDs der Woche", de altfel o sursa incredibila de recomandari muzicale, probabil ca nu dadeam peste ea.
Si in plus videoclipul de mai sus, cu filmare si imagine absolut incredibile, mi-a adus aminte de fotografiile lui Nel. Si uite domnule T. inca un cover dupa melodia despre care imi povesteai acum doua seri, personal nu mi se pare ca se potriveste vocea peste varianta asta.
Azi dis-de-dimineaţă, cu ochii inca mijiţi de somn dar disperat de conştienţi de perspectiva unei noi zile de muncă, îmi savuram cafeaua prea slabă in bucătărie, moment în care am observat un cuplu de porumbei foarte apropiaţi pe marginea balconului.
Dragostea e frumoasa, însa murdăria pe care respectivii o lasă la fiecare vizită nu prea este aşa de placută, aşa că am decis sa ii gonesc.
La urmatoarea tură de cafea însa îl vad doar pe "el" stând în acelaşi loc cu un beţisor în gură. Şi realizez instant: mama ta de porumbel şmecher, tu vrei să ii faci cuib gagicii tale in balcon la mine. Şi cum de la vorba la fapta se pare ca la porumbei nu e distantă lunga, am descoperit ca "dumneaei" deja stătea cocoţată pe un vraf de beţişoare poziţionate între o bucata de polistiren ramasă de la un monitor si peretele bucătăriei.
Oricât de mult aş iubi animalele, perspectiva unui balcon plin de excremente de porumbel mi s-a părut, in condiţiile in care oricum nu scăpăm de asta, destul de ameninţătoare. Aşa ca am zădărnicit munca de până atunci şi am decis să îi ţin sub ceva mai atentă observaţie în zilele următoare.
Oare pana diseara găsesc cuibul la loc? Cât tupeu de porumbel. Sau de îndrăgostit. E clar, vine primăvara.