... mult mai mult decat credeam, daca sunt total socat ca MTV a ajuns sa transmita Wrestling. Postul pe care candva asteptam ora 22 sa inceapa show-ul lui Ray Cokes (si incercam sa traducem parintilor disperati de ocuparea televizorului unele din glumele realizatorului) sau avea show-urile lui Paul King si Ingo Schmoll (pe care dupa multi ani l-am descoperit la Eins Live ca moderator radio), a ajuns ca miercurea la miezul noptii in varianta romana sa dea Wrestling?
Recunosc: am ascultat 89FM atata timp cat s-a putut si mi-au placut, pentru asta am trimis chiar felicitarile mele celor care au avut grija de frecventa aia cat timp nu emitea nimic. Insa acum a aparut acest mic monstru de top 40: Radio Zu.
Multi s-au legat deja de campanie si de faptul ca ar folosi o tema wordpress la liber de pe net. Nu ma prea intereseaza tema, chestia cu Hitler era insa de prost gust. Intr-o tara cu trecut hitlerist precum Germania, ar fi fost si o chestie penala insa nu e cazul la noi. I-as putea la fel de bine scoate foarte usor din lista mea de sase radiouri salvate si o voi face cu siguranta dar nu neaparat din cauza muzicii, ce pe alocuri poate fi si acceptabila, cat a unei magarii pe care cei de la Zu o folosesc pentru a atrage audienta: emit cu "traffic information" ON.
Ceea ce inseamna, ca si in cazul meu, ca daca am setarea din radioul masinii tale pe ON si cumva ascult altceva voi fi automat comutat pe Radio ZU. Bingo! Ascultatorul e al meu acum poate il momesc sa si ramana. Imi perimit ca doar sunt Zu si nu dau socoteala nimanui. Si nu, nu dadea stiri despre trafic ci muzica si comentariile insipide ale unui asa-zis realizator pe la ora 11 din zi. Nu stiu cum se intampla asta tehnic, insa daca ai si setari de volum pentru [TA] atunci te poti trezi cu o voce urlandu-ti in urechi ca te asteapta sa suni pentru nu stiu ce concurs.
Bravo mai baieti! Asa se face audienta! Cu orice pret si mijloc! BTW: o fi pe undeva reglementata treaba asta in Romania? E radioul meu stricat? Ma indoiesc, ca atat timp cat au emis ca News Fm nu am avut probleme. Nu scriam daca chiar nu mi se parea deplasat.
P.S. Cu ce sa il inlocuiesc in lista? Am Guerilla, City FM, Info Pro, Smart Fm si ... Europa FM.
P.P.S Nu cred ca se intampla decat daca il ai salvat.
Uraganul Kyle care a lovit coasta de esta a Canadei a fost retrogradata la gradul de furtuna tropicala. Huraaay! Canada a auns la tropice! Daca ar fi atins Groenlanda, oare tot furtuna tropicala s-ar fi numit?
Astazi se implinesc primele patru saptamani fara sa pun mana pe tigara. De data asta nu am "pacatuit" cu nici macar un fum. Tot de data asta a fost mult mai usor decat ma asteptam, poate fiind si ceva mai motivat, poate si datorita ajutorului primit de la metoda lui Allen Carr. Singurul impediment major este starea de nervozitate cronica de care am dat dovada in aceste saptamani, iar dintre beneficii nu pot sa nu remarc somnul mult mai adanc, gustul si mirosul mult imbunatatite. Asta cu mirosul, din pacate, pe domeniul public nu e intotdeauna de bun augur... Si desigur, un fluierat traheic mai putin noapte la culcare (da, asa de urat poate fi daca te apuci de fumat). O dependenta mai putin...
Cine e cretinul ala care a programat sistemul "integrat" de management de trafic, cu care se lauda primaria in ultimele luni pe centru? Cretin care da drumul masinilor in intersectia pe directia Unirii-Romana, dar lasa pe rosu inca 40 de secunde semaforul de la Intercontinental si consecutiv, inca 30 de secunde dupa precedentul, pe cel de la Sala Dalles? Incredibil!
Saptamana asta s-a strecurat cu pasi grabiti in vietile noastre de zi cu zi. Cotidianul s-a lipit strans de sufletul nostru si tot ce ne-a ramas mai exceptional a fost o masa, doua, trei de pranz cu prietenii, un meci de fotbal, o durere de cap sau un film bun.
S-a scurs o saptamana cu o amprenta unica dar comuna, in care am mai regasit cate un serial preferat sau am ascultat cate o piesa noua, in care am mai purtat cate o discutie lunga si tulburatoare cu prieteni in miez de noapte. Realitatea se imbiba de apa si asteptari toamna asta si luneca greu pe gat, mai greu decat cade bursa, desi ar prefera sa se usuce ca o frunza in vant si soare, sa leneveasca in asteptare de timpuri mai noi, mai moi, mai cu sens... O realitate impanata cu multe, multe sedinte. Faceti petitie pentru o toamna aurie!
Se pare ca in State recesiunea se simte si cand te uiti sa vezi daca va ploua, intru-cat si Weather.com are ca sondaj in paginile cu detalii urmatoarea intrebare: "Care recesiune este mai rea: cea din 2007 sau tech crash-ul din 2000?". Raspunsul, ar fi trebuit sa se gandeasca cei care au initiat sondajul, se incadreaza la categoria "Recesiunea de acum e intotdeauna cea mai grea".
Cum ar suna asta la Realitatea sau Antena 3? "Mai mult de doua treimi din americani considera ca recesiunea de acum e mai grea decat cea din 2000, potrivit unui studiu realizat cercetatori americani" [Sursa: YouTube.com]? :)
Sunt absolut incantat de modul in care lucreaza functia de auto-playlist Genius din noul iTunes. Desi uneori nu imi este suta la suta clar cum poate alatura Jethro Tull de Feist, Pet Shop Boys si Pink Martini s-a dovedit un foarte bun acompaniator pentru astazi. Deci a nimerit cam 80-85% din alaturarile, mai putin de gen, dar de ritm si stare.
In Bucuresti ploua pentru prima data dupa exact o luna si stiu asta pentru ca pe 9 august ne intorceam din concediu. Ce nu poate sa spele ploaia asta sunt fapte amare si revoltatoare ca asta despre care cel mai bine imi pare mie a se scrie la Cezar Paul-Badescu (de fapt ai sai comentatori o fac). Sa nu iti vina sa dai cu ei de pamant? Auzi tu "utilizându-se din greşeală o altă soluţie dezinfectantă tegumentară cu o concentraţie mai mare care putea da reacţii adverse locale la prematuri". Eu nu ii cred nici daca vor dovedi stiintific. Mai ramane sa spuna ca era vina bebelusilor pentru ca s-au nascut prematur. Reactii adverse, my ass. Nu sunt genul violent dar cred ca o mama de bataie le-ar scoate reactiile adverse din cap.
Se spune ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ. La fel se intampla se pare si in inceptul asta de toamna. Ruptura de ritm cauzat de concediul din iulie-august am sperat sa fie un model pentru perioada care urma. M-am inselat cu brio, intru-cat evenimentele si permanentele lucruri de facut si rezolvat se succed cu repeziciune ametitoare in viata mea. Si pe masura ce incerc sa pun cate mai multe frane ametitorului carusel care ar trebui sa se numeasca viata cotidiana ma vad nevoit sa fac tot mai multe compromisuri cu mine insumi. Si incerc sa compensez.
Compensez prin mersul incet. Daca lucrurile se desfasoara oricum cu atat repiciune atunci am gasit solutia pefecta, merg incet pentru a-mi pastra macar planurile nezdruncinate de imperfectiunile orarului zilnic. Vorba cuiva "il caut si eu pe colegul ala al vostru care se ocupa de... cel care merge incet orice s-ar intampla... a... aici esti!".
Improvizez chiar si momente de lene uneori, esentiale pentru pastrarea unui echilibru care sa serveaza util sanatatii mintale. Seful zice ca uneori i se pare ca sunt cam pierdut. Si e perfect adevarat pentru cel din exterior, insa e doar o metoda de a compensa nebunia si zgomotul.
Vremea tot trece si cu greu am realizat sambata ca erau aproape 10 ani de cand ii vazusem pe Timpuri Noi pe o scena si mi s-au parut, surprinzator, mai vioi si mai vii decat imi pareau atunci. Si daca nu era Dan Iliescu cu a lui melodie "Tata" as fi uitat poate in valtoarea asta si de alta data, pe care nu credeam sa o uit si nu ar fi trebuit sa o uit. Poate oricum, altceva mi-ar fi adus aminte.
Cine ar fi crezut acum ceva ani in urma ca ma voi trezi in weekend la ora 7.30 dimineata sa fac curatenie prin curte si sa plantez trandafiri, intr-un pamant oarecum neudat de ploie de 4 saptamani, si asta mi se va parea cel mai "cool" lucru pe care il poate face cineva duminca dupa cafeaua de trezire?
Si compromisul loveste din nou asa ca acest weekend va fi doar pentru noi, planificat cel putin. Chiar daca asta a insemnat sa renunt la deplasarea de la Timisoara pentru Festivalul PLAI unde as fi vazut-o intr-un final pe Mariza, cea pe care am ratat-o si acum 3 ani la Koeln, Al Jawala si Fanfare Ciocarlia. Am compensat insa tot sambata ascultand Mahala Rai Banda alaturi de aceeasi Al Jawala de data asta in Bucuresti. Cand compromisul a lovit din nou si am renuntat la cererea picioarelor obosite la Zdob si Zdub si Phoenix.
Pana la urma asta e ritmul pentru care m-am intors. Si pana la urma cred ca negociez destul de bine cu el. Chiar daca pentru asta merg incet sau mai reprogramez cate ceva.
În principiu, oamenii sunt liberi şi când se ofilesc de invidie sau nefericire, şi când mănâncă rebuturi; când îşi trimit e-mailuri cu glume triste de pe net; când ies la team building să se facă zob împreună cu toţi idioţii; când umblă pe stradă cu telefonul şi legitimaţia atârnate de gât; când se uită ca nişte cataleptici la televizor înfulecând chipsuri; când vorbesc respectuos cu orice jalnic important al cărui succes se bazează bineînţeles pe nişte principii care demonstrează că oricât de ticălos ai fi succesul de un anumit tip te poate face să simţi că ai mai multă dreptate decât alţii.Exarhu dixit.
Multi scriu despre Chrome, insa pentru mine evenimentul saptamanii in materie de Google-stuff este aparitia Picasa 3, ca beta e adevarat, insa tot lansare notabila este. Pe langa functiile de integrare stransa cu PicasaWeb, care beneficiaza incepand de alaltaieri de o foarte interesanta functie de identificare a fetelor si gruparea a fotografiilor in functie de persoanele descoperite si mai apoi adnotate de utilizator, ceea ce mi-a atras atentia a fost Picasa Photo Viewer, un viewer rapid si foarte interesant ca display, inlocuitor pentru tot ceea ce s-a numit Windows Image Viewer sau IrfanView.
Printre noutatile utile din Piacasa s-ar mai numara si Retouch care ajuta cu mici retusuri pe baza de cloning asupra micilor imperfectiuni din imaginile preferate; mdah, unii mai au si cosuri :) si functioneaza chiar bine asupra lor. Picasa intra in felul asta din ce in ce mai mult pe terenul editoarelor de imagine destinate uzului personal si, cel putin pentru mine, ramane unealta preferata de administrare, organizare si backup a fotografiilor.
Astazi am avut nefericita ocazie de a comanda la Nagoya www.nagoya.ro mizand pe noutatea unui pliant primit saptamana trecuta. Si cum o experienta nefericita nu trebuie lasata neimpartasita va recomand din toata inima sa nu cumva sa va mai atingeti de ei pana nu schimba bucatarul, ingredientele... si tot ce altceva tine de mancare. Pacat de mancare pentru ca modul de a raspunde la telefon si a discuta cu clientii a fost, sincer, unul din cele mai placute intalnite pana acum la un take-away chinezesc in Bucuresti. Puiul meu pe plita incinsa insa parea a fi un sarman pui scufundat in apa fiarta, nicidecum pe plita incinsa, iar supa de porumb era la fel de insipida precum o mana de porumb fiarta in apa chioara cu doua franjuri de ou statut.
Pepe a scris si el despre experienta lui, asta ca sa nu credeti cumva ca sunt eu prea pretentios.
Cum nu critic mancarea prea des, e clara oribilitatea experientei prin care am trecut, da? :)
P.S. Faptul ca atunci cand am trimis e-mail-ul colegilor am scris "Experimentul Nagoya" la subiect conteaza ca scuza?
me: adica nu ii pun in gura ci aia spun eu
ma rog
T: exact
da il pui pe el s-o spuna
me: nu bre
ma rog
nu ne intelegem
T: io stiu ce zici tu
dar nu se intelege ce zici tu ci ce zic eu
me: da
tu spui ce intelegi tu
io ce inteleg eu
dialogul asta de zece randuri a reusit sa imi creasca adrenalina intr-un mod inexplical de puternic
T: hehe
pai n-ai nevoie?
e doar luni
dimineata