Radioactiv
Sunt in tren spre Cluj si trenul s-a oprit de 10 minute in Feldioara. Langa a tras un tren de marfa ale carui vagoane au semn de radioactiv. Interesant.
Gates vs. Jobs
Primul video pe care il postez... 11 minute de intalnire asa-zis epocala. Chiar mi-a placut desi nu am avut timp sa ascult toate cele sapte parti. Cineva mai spunea (am uitat pe unde, asa ca nu pot da linkul) ca nici unul nu a amintit de Google in toata discutia.
Discutia completa aici
Live Maps
Astazi incepusem ziua prin a citi despre Surface, al celor de la Microsoft (via Novac). Dar ceea ce mi-a atras atentia pentru utilitate imediata mi s-a parut a fi descoperirea ca raspunsul lor la Google Maps si Yahoo Maps, adica Live Maps da rezulatate bune in calcularea rutelor la nivelul Bucurestiului. Mai e de muncit un pic la cautarea dupa numele strazilor insa daca pozitionezi pe harta cu Drive From si Drive To, functioneaza mai mult decat multumitor. Iata, in sfarsit, prima chestie pe care o voi folosi de la Microsoft in afara de sistemul lor de operare.
Altfel concis
Pentru ca se pare ca unul din comentatori nu a inteles esenta si directia postului precedent, il dublez cu o Ada Milea a zilei...
O altfel de viata daca am avea..Linsite si stati pe varfuri. Suntem in varful piramidei. Si bisam:
Altfel ne-am bate joc de ea
O altfel de lume daca am avea
Altfel ne-am bate joc de ea
O altfel de tara daca am avea
Altfel ne-am bate joc de ea
O altfel de .... daca am avea
Am putea schïmba ceva
Slujba e in gradina vietii tale,
Cea mai parfumata floare,
Dar e palida si moale,
Moale...
Ce frumos e sa spui moale,
Moale este fiecare,
In lunga lui transformare,
A partii spirituale,
E moale, moale
Cata instabilitate,
Dirijata de gandiri patrate,
Si de capete plecate, plecate,
Plecate-n tari indepartate.
Concis
Pe blogul lui Exarhu am descoperit intr-un articol absolut de recomandat a fi parcurs, un citat din Mahatma Gandhi ce merita un link si toata aprecierea posibila cumulata in ziua asta, sau de ce nu poate pe toata saptamana asta...
You must be the change you want to see in the world(sau: Be the change you want to see around.).[Mahatma Gandhi].Cat de tare imi place cum suna si cat de bine te poti simti cand mai gasesti pe cineva sa si intelege vorba asta. Chiar daca sunt doar vreo-doi trei pe la comentarii.
Mi-a revenit apetitul de postat chestii minore si insignifiante despre cum vad altii lucrurile. Tocmai acum cand virtualul ma dezamageste. O fi bine? O fi rau?
Linia dreapta
Pe un forum am intalnit urmatoarea replica absolut geniala care explica in doua randuri de ce Romania pare uneori o tara stramba si mie imi raspunde la intrebarea de ce simt uneori ca nu am ce sa fotografiez:
Se poate construi ceva (un pod, bordura, trotuar, un rand de stalpi, un gard, ORICE) care pe o lungime mai mare de 5 metri sa fie, vazut cu ochiul liber, PERFECT DREPT ???Cati dintre noi nu am avut impresia ca parca nimic nu e pus in linie in Bucuresti si, extrapoland, in Romania? Ca parca ce e in jur e de cele mai multe ori multe ori stramb?
Lista si iluzia
Nu e prima data cand aud de o lista de puncte pe care Romania trebuie sa o bifeze in ochii nostri pentru a deveni ceea ce ne dorim de la un camin, un eufemism pentru ceea ce de fapt ar trebui sa fie mult mai pomposul patrie. Si nu gresesc spunand eufemism avand in vedere ca folosirea cuvantului patrie a disparut precum ultima jignire de pe pamanturile astea.
Lista si iluzia nu sunt doua personaje feminine de telenovela. Ele sunt personajele feminine ale multora din cei care merg pentru perioada mai lungi sau mai scurte sa munceasca pe alte teritoriu decat cel al patriei. (Suna ciudat cuvantul asta, nu? Apropo de cand nu l-ati mai pronuntat?)
Lista contine un numar de puncte, mai multe sau mai putine pe care Romania, ca o fata numai buna de martiat, trebuie sa o primeasca zestre pentru a fi demna de maritisul cu destinul nostru pentru totdeauna. Si lista asta incepe cu sistemul sanitar si cel bancar si continua triumfator cu autostrazi, salarii competitive, coruptie minima, birocratie mai mica. Acestea se ragasesc pe listele tuturor. Lista, evident, nu e aceeasi pentru toti, este cand mai blonda, cand mai bruneta, cand mai scunda, cand mai inalta.
Lista alimenteaza iluzia. Iluzia ca am luat hotararea buna. Ca uite au ramas chestii nebifate in lista si de asta nu ma pot intoarce. Iluzia ca hotararea mea a fost rationala si nu sentimentala, pentru ca ne e frica de sentimentalisme, nu? Nu putem sa ne ghidam viata dupa sentimente in consecinta decidem sa ne punctualizam aspiratiile si hotararile in astfel de liste.
Poate ca viata noastra ar fi multa mai lipsita de intrebari daca am realiza ca peste toate astea exista un singur checkbox pe care il bifam in cinci minute si pentru care nu avem nevoie de sapte, opt, zece ani ca sa indeplinim. Listele vor deveni probabil cu timpul din ce in ce mai lungi si pe masura ce unele dintre ele se vor bifa motivele vor deveni din ce in ce mai stupide sau poate chiar irealizabile. Listele care conteaza de fapt sunt cele ale realizarilor noastre personale si chiar, desi poate mai putin, profesionale. Celelalte liste de zestre ale tarii asteia pentru a fi compatibile cu viata noastra sunt taiate de un singur checkbox: unde vreau si simt eu ca vreau sa traiesc? Aici sau acolo. Restul e pura iluzie.
Zece minute la oficiul postal
Spuneam in postul anterior ca am comandat ceva de pe Amazon. Ei bine a si sosit. Nu numai ca posta nu a lasat instiintarea de colet la secretariat, ci la poarta insa ajuns acolo am avut parte de un nou dialog precum numai bun de filmele cu prosti.
- Buna ziua!
- Buna ziua!
- Am si eu de ridicat pachetul asta.
Doamna supraponderala din fata mea se ridica si il ia din spate Se intoarce si se aseaza din nou la birou cu el in mana.
- Buletinul.
Il dau.
- Pai nu va dau pachetul.
- De ce?
- Pai ca va trebuie stampila firmei si delegatie sa il ridicati.
Eu (cu socul omului care a primit cateva sute de pachete pe adresa firmei la care lucrase, e adevarat nu in Romania) explodez instant:
- Stampila firmei? Si delegatie? Dar doamna uitati-va la numele firmei ca nu pot sa vin cu stampila lor la dvs. sa va stampilez formularul asta. Scrie numele meu pe pachet?
- Da.
- Aveti buletinul meu cu acelasi nume? Am venit cu notificarea de pachet?
- Da.
- Si atunci de ce nu se poate?
- Pai nu aveti aceeasi adresa din buletin cu cea de pe pachet.
- Doamnaaaa, e adresa firmei la care lucrez pentru ca acasa ajung suficient de tarziu incat sa nu pot primi pachete,
- Pai posta nu livreaza pachetele la domiciliu...
- Posta romana... (eu spasit de comiterea unei asemenea erori) Acum stiu asta dar atunci nu am stiut. Insa vreau si eu sa intreb: vreti sa spuneti ca nu pot primi pachete decat la adresa pe care o am in buletin?
- (Soc si pe fata functionarei, nu stiu daca de tupeul meu sau de realizarea prostiei sistemului) Biiine, acum vi-l dau dar data viitoare sa nu se mai repete.
- Vedem noi data viitoare.
- Sa le puneti de acum sa se livreze post-restant la O.P. 2...
- Si eu cum stiu ca au venit???
- Pai treceti pe aici si intrebati....
Parasesc cu groaza posta si ma rog pentru privatizarea ei. Fortata si urgenta.
Fan... sau din nou despre Pink Martini
Nu am fost niciodata pana la Pink Martini fan al vreunui cantaret sau gen de muzica. Oricum v-ati dat seama dee asta de cate ori am scris despre ei. Ciudat cum abia pe la aproape treizeci de ani poti descoperi ca se si poate sa te indragostesti de muzica unui band... si de atunci am fost la doua concerte, la cel de-al doilea ducand dupa mine inca sase sau sapte persoane. Dar in primul rand pentru mine Pink Martini sunt pur si simplu liniste, relaxare, o muzica ce nu iti trebuie sa depui prea mult efort pentru a intra in ritmul ei si, vazandu-i in concert, cativa oameni care adora ceea ce fac si canta pentru cei din sala.
Si asa cum spuneam fan-ul din mine si-a comandat albumul imediat ce a fost disponibil pe Amazon-ul german (btw: prima comanda de Amazon facuta din Romania, ii doresc sa ajunga).
Ei bine, tocmai ce il si ascult inainte desigur ca CD-ul sa ajunga. Dar avand in vedere ca de-a lungul timpului le-am cumparat cam 10 CD-uri facandu-le cadouri, am dreptul, nu?
P.S. Scriind postul asta mi-am adus aminte de un coleg neamt ce repeta pana la obsesie idioame in engleza si unul din favoritele lui era "when the shit hits the fan"... e tarziu, mai bine ma culc.
Lectia
Germania imi da dupa trei luni de la plecare inca o lectie, ce nu imi dau seama inca daca este de omenie sau corectitudine.
Proprietarul apartamentului in care am locuit in ultimii aproape doi ani mi-a scris un e-mail in seara asta ce continea trei PDF-uri atasate: unul cu cheltuielile casei, al doilea cu cele de caldura si al treilea cu cheltuielile mele. In text eram intrebat daca imi este bine in tara natala si imi ura toate cele bune cu mentiunea ca datorita iernii blande trebuie sa imi inapoieze o mica suma de bani si pentru asta daca ii pot comunica contul pe care sa mi-i vireze.
De ce spun inca o lectie? Pentru ca fosta mea sefa tocmai mi-a trimis prin posta in nume personal un plic cu cateva acte vechi uitate in birou; putin importante, de genul unei diplome obtinute la concursul de karting al firmei... dar a tinut sa le am.
Ah, da, in ultimul PDF trimis de proprietar, cel cu sumele asociate mie, rezulta ca trebuie sa imi dea inapoi 195,50 Euro.
Tariceanastase
Cred ca si in anii anteriori venirii mele ca premier au fost intreprinse destul masuri de restructurare, altfel economia nu ar fi crescut pana in stadiul in care se afla astazi.[ZF]
Iata cum dragul nostru prim-ministru invata sa pupe in fund generatii intregi de politicieni si reuseste performanta sa ii tuseze in acelasi timp si pe Ilici, si pe Vaca, si mai ales pe Nastase termopan. Go for it, Tara, go for it!
Paradisul in miniatura?
Simtiti forfota de pe crengutele rupte de brad? Simtiti caldura in care se scalda gandaceii verzi si aurii tolaniti pe mocheta verde de pe trunchiul bradului? Simtiti mirosul de rasina proaspata? Nu va e frica si voua un pic ca as putea sa calc din greseala pe paradisul asta in miniatura?
Niciodata nu am mai mers printr-o padura in varful picioarelor, uitand-ma tot timpul in jos... am ramas cu gandul inca la padurea mea.
Magic
M-am intors din micul meu concediu cu gandul sa scriu despre oameni care conduc pe autostrada cu intentia sa ucida sau sa fie ucisi sau despre oameni care fura pietrele din parapetii de protectie ai drumurilor de la munte. Vizualizand insa fotografiile facute in cele trei zile de hoinareala mi-am adus aminte de cele mai frumoase zece minute petrecute zilele astea.
Undeva pe Transfagarasan venind de la cabana Capra spre Vidraru, drumul se imparte in doua, spre Valea cu Pesti si spre Cumpana. Desi drumul forestier spre Cumpana nu este cel mai potrivit pentru o masina ce nu e deloc una de teren, am mers mai departe si dupa primele sute de metri, pe parcursul urmatorilor sapte kilometri avand suficiente motive sa cred ca voi ramane cu masina cocotat pe vreun damb sau prin vreo balta mai adanca de jumatate de metru.
La mai putin de un kilometru de Cumpana insa, am vazut pe dreapta o padure de brazi ce ne-a facut sa oprim si sa coboram. Si am gasit ceea ce de acum inainte voi numi padurea mea.
Brazi voiosi pe ale caror radacini muschi verzi adaposteau miloane de gandacei colorati in verde, albastru si auriu... raze de soare raspicate ici si colo... liniste si pasari... miros de rasina proaspata. Un mic templu al frumusetii ce depasea orice vis as fi avut vreodata despre o padure. Nu stiu cate fotografii am facut sau daca am sa pot surprinde vreodata cand ma voi mai opri acolo ceea ce mirosul, vazul si auzul meu au inregistrat pentru totdeauna insa pentru mine a fost cea complete lectie de frumos, liniste si regasire pe care am putut-o lua vreodata.
Daca vreodata mergeti pe drumul forestier ce se desprinde din Transfagarasan pe directia Capra - Cumpana cautati cu ochii coltul asta de magie. Pentru mine ramane padurea mea si nu stiu cat din fotografia asta poate zugravi ce am simtit in cele zece minute de oprire acolo. Si chiar daca nu va putea povesti nici macar a zecea parte din ce inseamna acea padura, o fotografie, poate ca nu am ales-o nici macar pe cea mai reusita, puteti gasi aici. A citit cineva "The Word for World is Forest" a Ursulei K. Le Guinn?
Doctor Who
O recomandare pe fuga: tocmai ce am descoperit un serial absolut fain facut de BBC, desigur dupa faimosul serial ce a rulat intre 1963 si 1989. Doctor Who din 2005 promite dupa primul episod sa fie cea mai faina distractie SF pe care am descoperit-o in ultima vreme. Pe cand pe la vreun post din Romania? Sau BBC e prea mult pentru romanul de rand? Imaginatie, umor britanic, subtilitate... excelent.