Joost
Prima impresie despre Joost? Wooow! Mi-am zgaiat ochii cam o ora la diverse bucati de documentare si filme indie si sunt surprins. Nu ca ar fi vorba de cine stie ce realizari artistice, ci de modul in care sunt inpachetate si puse intr-un produs.
UPDATE: Am adus postul asta in prima pagina pentru ca in ultimele doua zile am avut ocazia sa ma joc un pic mai mult cu Joost si sa descopar ceea ce va putea cu adevarat schimba modul de a privi televiziunea.
Continut on-demand care in etapa asta free a serviciului este oricum calitativ excelent, continut din scena indie care nu ajunge atat de usor la utilizator cum este canalul Indie Short Films si unde am vazut doua sau trei scurt metraje excelente, un canal alternativ de seriale SF e adevarat nu de cea mai buna calitate, documentare deloc rele, posibilitatea de a comenta ceea ce urmaresti, cu cineva care urmareste acelasi canal ca si tine, facilitate care mi se pare de-a dreptul revolutionara, toate astea vor face din Joost "the next best acquisition" nu numai pentru marile case producatoare, ci pentru oricine va dori sa fie mare pe web, asta in cazul in care investitorii vor fi atat de neinspirati sa vanda prea repede.
UPDATE 2: Am primit trei invitatii, doua sunt deja date am si eu una de facut cadou. Cineva interesat? Sa dea un feedback. Primul venit, primul servit.
Patrumiideminutelunarpeviata
Ascult in drum spre munca o reclama la radio "urmareste orasul si afla cum poti castiga patru mii de minute lunar pe viata. Urmareste orasul si schimba-ti modul de viata(?!?!?)". In afara de limitarea copywriterului ramas in sabloane de crema antirid, ce mai e de remarcat? Cat inseamna asta? Inseamna saizeci si sase virgula perioada sase pe luna. O fi mana incornoratului? Cat inseamna mai departe? Opt sute de ore an, adica inca treizeci si trezi de zile pe an.
Ai vrea sa castigi inca o luna in viata ta nu e asa? Sa aiba fiecare an treisprezece luni Si pentru asta sa fie nevoie de un pact cu diavolul? Nu. Probabil ca nu e vorba de nici o luna pe care sa o castigi pe viata ci o luna pe care o poti pierde. Vorbind la telefon.
UPDATE 25.04: Azi am aflat ca era de fapt vorba de un complex rezidential care fiind aprope de centru iti economiseste 4000 mii de minuta lunar pe viata. Deloc rau teaser-ul.
Lucruri si momente
Exista momente care aduc aminte de lucruri. Exista si lucruri care aduc aminte de momente. Important e sa nu vina unele dupa altele intr-o absurda spirala a paradoxului catre momente si lucruri, lucruri si momente, momente si lucruri...
Oda fotografului
Am chef sa scriu o oda fotografului. Acelui fotograf care a inceput prin a lua o camera in mana si a descoperi ca lumea se vede si altfel prin vizorului camerei, acelui fotograf care a inceput sa vada linii si triunghiuri in culorile din jurului lui, acelui fotograf care isi fotografia cantecul si susurul mintii in pasii trecatorilor din fata lui si zambetul bunicilor si matusilor. Ar fi frumoasa o oda scrisa fotografului care isi fotografiaza depresia, voiosia sau furia in fiecare zi cand isi ia companionul sau aparat in calatoriile imaginare sau pana in piata sau la colt.
As vrea sa il aplaud pe acelasi fotograf caruia la un moment dat nu i-au mai ajuns pixelii si a decis sa si-i trimita la insamantare artificiala in laboratoarele tehnicii moderne. Si nu au fost nici atunci suficienti. Era nevoie sa fie din ce in ce mai multi si pentru asta ei s-au imperechiat cu milimetrii cat mai multi si cu diafragme cat mai deschise. Pixelii astia insa au inceput sa suporte doar imaginii de pe pardoselele caselor de moda, sau de pe fundalurile studiourilor foto. Milimetrii si diafragmele astea nu mai suportau decat decoltee bine conturate, sfarcuri cat mai intarite, corpuri cat mai distorsionate si colorate, linii si culori cat mai pur si mai perfecte, adancimi de camp si fundaluri matasoase.
As vrea sa aduc macar cateva laude fotografului care crede ca daca fotografiezi fetele unui cuplu pe strada sarutandu-se, nu e o incalcare de etica sa le poti folosi sentimentul in urmatoarea expozitie fara macar a-i intreba daca sarutul lor e public. Pentru ca el a uitat sa isi foloseasca sentimentele atunci cand fotografiaza si se foloseste de ale altora atunci cand nu foloseste un sablon de studio sau curbe de femeie atat de aducatoare de aplauze la scena deschisa.
Dar nu pot decat sa ma opresc la primul paragraf. Si sa-mi declam suficienta ne-mai-scriind nici o oda.
Iz de zi
Nu imi gasesc pachetul de tigari prin casa. Si nu stiu de ce; sa-l fi pierdut in piata azi de dimineata?
Imbrac o vesta peste tricou si ies din casa catre chioscul din spatele blocului. Magnolia din curtea de la colt a inflorit si zambesc. Tufisul banal din fata s-a simtit si el dator sa infloreasca intr-un roz roscat. Chioscul e inchis, dar deja nu mai imi pasa pentru ca voi merge pana in statia de autobuz.
Cativa oameni pe strazi si un soare mangaietor ma intampina la strada mare. Zumzetul masinilor mult mai putine decat de obicei miroase a Bucuresti de anii '80. Geaca de piele asortata la pantalonii de stofa si pantofii de lac din fata mea isi cumpara bere Ciucas la doi litri. Miroase molcom a praf si amintiri, a lume impacata. Si liniste atat de nefireasca orasului.
Ajung inapoi la locul de joaca din fata blocului si ma opresc pe o piatra sa imi asezonez tigara cu voiosia debordanta a copiilor si calmul parintiilor toropiti si ei de soarele inca racoros de primavara. Telefonul suna si zambesc. E bine ca uneori sa sune. Mai stau la o tigara si dau si eu un telefon unui prieten. Vorbim de concedii si adaptare. Si dupa sunt tot numai un zambet.
Ziua incepe sa miroasca perfect. Si am gasit undeva pe jos in casa si pachetul ce se ascunsese intentionat dupa un picior de masa.
Muzica de cautat
De obicei spuneam ce muzica am mai ascultat in ultima vreme. Acum o sa spun ce caut sa ascult, asta pentru ca din cele de mai jos nu am ascultat decat melodii disparate, asa ca daca aveti, dati cu strigatura: Madrugada - orice, pentru ca nu stiu ce au scos, The Killers - Sam's Town, Mando Diao - Ode to Hypocrisy (?), Beatsteaks - Smack Smash, AIR - Moon Safari (nu ultimul)...
Mute
De din vale... audio, la Renegade Radio nu va mai fi, cel putin in urmatoarele doua saptamani. Atat.
Eminesciene la Mondi
Mondi e un snack-bar-grill de pe o straduta de langa Calea Serban Voda undeva in spatele blocurilor de pe bulevardul Marasesti. Ceva greu de definit intr-un cuvant, e un loc in care se bea o cafea, se mananca un mic cu un cartof prajit... un loc pentru muncitori si cele cate mici afaceri care se desfasoara prin preajma. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc, pentru ca oricat de bun ar fi pieptul pe gratar cu cartofi prajiti la Mondi, nimic nu se compara ca o discutie avuta la o bere de pranz despre Eminescu si Veronica Micle, nu?
La masa de alaturi patru persoane discuta aprins despre Eminescu si despre "elucubratiile de la nebuni", poeziile scrise in "perioada a treia a sifilisului pe care i l-a dat curva de Veronica Micle, perioada cutanata in care apar semnele pe corp si deja e mai mult nebun decat lucid".
Ei bine, ceea ce vedeti mai sus in paranteze sunt citate aproape exacte din discutia de la masa de langa mine. Si da, au folosit exact cuvintele "elucubratii" si "faza cutanata". Nu am rezistat continuarii. Dorinta de a iesi afara, sa pot rade in voie afara a invins, asa ca i-am lasat pe co-mesenii mei sa asculte mai departe tirada micului amator de cultura eminesciana ratacit intr-o luni dupa-amiaza in aprilie la un snack-bar-grill de pe langa Calea Serban Voda.
Adevarat "naturalism suprarealist", caci de romantism chiar nu poate fi vorba.