Sistemul bancar din Romania, o mai spuneam si in alte dati, sufera. Sufera de aceeasi plaga cu multe alte sectoare ale societatii romanesti: prostie, incompetenta si necunoastere.
In afara de "intelegerile" de neexplicat din punct de vedere concurential intre firme si banci de a efectua plata salariului in conturi apartinand unei singure banci, orice banca din Romania din cele intrebate de mine pana acum practica niste comisione de-a dreptul incredibile profitand de absenta oricaror reglementari in domeniu, asta probabil pana la apropiata implementare a noilor reguli europene privind circulatia banilor in Europa [in germana].
Dar sa dau cateva exemple comparand o banca din Romania si una din Germania, nu dau nume ci doar exemplificand ca fiind printre cele mai comune:
Ce sa mai amintesc? Ca nu se stie diferenta dintre carte de credit si carte de debit si ca in Romania, Mastercard e utilizat ca o carte aproape exclusiv de debit, nu am inteles nicicand de ce nu e suficient un Maestro? Si numai VISA Gold carte de credit? Ca bancile ofera ambele carduri? Desi e un non-sens? Desi sistemul prin care se verifica platile e de doua feluri si ca diferenta consta de fapt in momentul decontarii? Ca daca ii intrebi, bine, bine si atunci cum de pot plati pe internet cu Mastercard-ul meu selectand pe toate siteurile din lume CREDIT CARD iti spun ca e din cauza ca Mastercard permite plata prin Internet si ca nu se poate face fara CVC? Desi se poate si asta de multe ori. Sau daca le spui ca un cont cu card Mastercard si cu descoperire de cont e de fapt aproape acelasi lucru cu un card de credit? Sau au ajuns sa ma ameteasca pe mine complet? Cert e ca aproape nici una din regulile de bun-simt existente in Germania nu se aplica...
Sistemul bancar din Romania ar fi avut sansa sa fie implementat modern si eficient avand un start destul de tarziu in comparatie cu restul Europei. A iesit insa o ameteala birocratica care nu face , desigur, decat sa usureze aplicarea de comisione cat mai multe si mai mari, ameteala din care nici macar functionarii bancii respective nu mai pot iesi daca ii iei la intrebari.
In Bucuresti exista orasul interzis. Un intreg cartier in care este probabil la fel de greu sa ajungi precum in orasul interzis. Exista trei sau patru cai principale de acces. Si una dintre ele a fost inchisa de lucrarile de amenajare a "celebrului" pasaj Basarab pentru doi ani de zile. Daca pana acum nu aveai nevoie la orele amiezii decat de 1h si jumatate pentru a ajunge din centru in Drumul Taberei, caci despre el este vorba, de acum ai nevoie de probabil mult mai mult.
Un cartier candva ideal pentru locuit s-a transformat din motive de infrastructura intr-o mica enclava inaccesibila. Doamne fereste! sa vrei sa ajungi in Drumul Taberei intr-una din serile cand Steaua are un meci mai important.
Si daca asta nu a fost suficient Drumul Taberei mai are inca o caracteristica definitorie in ultima vreme: inexistenta locurilor de parcare. A gasi un loc de parcare in Drumul Taberei este o adevarata proba de rabdare si de indemanare in ale slalomului printre masinile parcate pe doua randuri. Situatie agravata si de metehna romanului de a nu parca la mai mult de 50 de metri de locul in care vrea sa ajunga. Dar despre asta, alta data...
La "de din vale..." va asteapt si astazi impreuna cu andreiard sa stam de vorba despre... despre ce nu stim inca. La ora 22 ora Romaniei ascultati Renegade Radio si vedem noi.
Exista. Si exista chiar cu un gust absolut demential. Restaurantul Korea House este unic in capitala, din cate stiu, si se afla in Damaroaia pe strada Jiului intr-o casa verde-galbena cu 3 etaje, undeva mai aproape de Bucurestii Noi. De ce tocmai acolo? Mi s-a raspuns pentru ca acolo le este mai usor angajatilor de la LG si Samsung sa vina sa manance. Deci un restaurant etnic cu o mancare si mai ales un Kimchi excelente.
Restauranul este destul de piperat pentru amatorii de mancare asiatica in mod curent, fiind recomandat sa planificati in jur de 50-60 de lei de persoana. Nu va asteptati totusi in acesti bani la o ambianta deosebita, ci mai degraba ceva strict utilitarian. Recomandat in consecinta doar cunoscatorilor de mancare coreana. Din punct de vedere al mancarii nota 9. Doar 9 pentru ca portiile ar fi putut fi ceva mai generoase.
Am spus deja ca au un Kimchi excelent? Si mai ales cele 5 anteruri si salate printre care si cel mentionat de trei ori pana acum sunt din partea casei. Cumva justificat avand in vedere preturile. La masa la care am fost s-a consumat vita cu vegetale si orez si spaghete transparente cu vegetale. Absolut delicioase amandoua mancarurile.
Trupa de punnkeri tigani ucrainieni ce sau facut cunoscuti peste ocean, Gogol Bordello va concerta conform siteului lor pe 25 mai la Arenele Romane... Cuuute. Sa vedem daca voi si ajunge, sunt totusi printre trupele al caror disc l-am cumparat chiar anul trecut. Oricum merita notat.
- Sunt Maria X-ulescu, buna seara!
- Buna seara , sunt Ciprian ... si am si eu o rugaminte,
- Va ascult.
- Stiti am pierdut factura dvs. si as dori sa stiu daca pot primi o copie sau trebuie sa ma prezint la un centru de relatii cu clientii.
- Sigur, va putem trimite un duplicat. Cum il doriti: prin posta, fax sau e-mail?
- (putin socat) Se poate pe fax?
- Desigur, va rog sa imi spuneti numarul de telefon de la care doriti factura, numele abonatului titluar si numarul de fax...
- Da.... (si urmeaza datele)
- Va multumesc, cu altceva va mai pot ajuta?
- Nu.
- Atunci va doresc o seara buna, iar faxul dvs. va sosi in cateva minute. (si a sosit in 10 minute)
Acesta nu e un dialog inchipuit. Ci printre primele surprize placute din ultimele doua luni, in sensul ca ma asteptam la mult mai rau, dupa un dialog la 930, Serviciul de relatii cu clientii al Romtelecom.
Deci, se poate.
Relatia mea a trecut la un nou nivel. S-a transformat dintr-un sentiment de respingere pe alocuri cu accente de ura in conditiile unei convieturi apropiate timp de 6 ani si jumatate, intr-o relatie de respect si recunostinta la distanta. Este vorba desigur de relatia mea cu Germania. Abia intors remarci cat de mult de schimba viata pe alte taramuri. Capeti tabieturi localizate, bazate pe conditii sociale locale. Te manifesti in functie de viata ta din ultimii ani. Nu mai dai mana cu toata lumea in momentul in care vii sau pleci de la munca, iar atunci cand o faci mergi sa dai mana si cu femeile. Ok, pentru asta mi-am atras suficient de multe priviri ciudate, la fel de ciudata cu cea pe care o arunc eu cand e vorba de pupat intre barbati la munca sau alta imprejurare, cu ocazia vreunei zile de nastere.
Dar nu despre asta e vorba azi asa ca sa ne intoarcem la relatia mea cu Germania. Nu s-a rupt. Nu complet. Vorba unui prieten: "Ce asculti?" "Ambuteiajele din NRW", aluzie la faptul ca starea drumurilor e una din emisiunile cu ritmicitate orara sau bi-orara in grila postului. Cu alte cuvinte EinsLive, postul pe care il blamam prin faptul ca era unicul si singurul post, ramane un preferat de ascultat la munca pe web. Ce se asculta in Romania e ori mult prea euro-dance, ori prea zgomotos, ori prea latino.
Pe langa EinsLive in grila de programe a televizorului si-au facut loc, RTL si PRO7. La care insa am ajuns cred vreo 2h in ultimele 2 saptamani. Nu aceeasi soarta o impartaseste si Spiegel ce ramane una din sursele primare de informare zilnica.
Pentru amatorii de germana si stiri cu adevarat serioase in masina in Bucuresti nu uitati ca Deutsche Welle emite pe frecventa 88,5 Mhz. Si chiar merita din cand in cand ascultat. P.S. Nu mai citesc Heise.
De din vale editia radio pe net, adica la Renegade Radio incepe sa devina obosit asa ca va incerca in seara asta ori sa experimenteze, ori sa se odihneasca. Ce o sa iasa? Hai sa vedem de la 22 ora Romaniei.
Update: ultimul nu e... inca.
Cu ani in urma pe cand mergeam la bunici, nu imi placea sa ii aud spunand "tre' sa ploua, ca altfel nu se face nimic". Mie imi placea soarele si vremea uscata sa pot iesi, sa nu ma murdaresc. Ieri am fost la tara si plimbandu-ma prin jurul casei spre o bucata de pamant arat, m-am trezit gandind "trebuie sa ploua ca e pamantul asta asa de tare si uscat ca nu o sa creasca nimic vara asta". Interesant cum se schimba perspectivele...
Un gand instant care imi trece prin minte: Nu ar fi interesant un taran cu blog? Sa povesteasca cum mulge vaca, cum se raneste cosarul, cand se scot rasadurile din solar? Cat de urban-limitata e si blogsfera asta...
P.S. De ce dexonline.ro nu are listat sensul de sera/rasadnita pentru solar/solariu?
Citeam cu intarziere pe la Andressa despre un barometru cultural realizat de un institut de o oarecare sondare a opiniei publice. Undeva printre ultimele fraza se spune ceva despre 30% dintre romani care si-ar dori mai mult timp pentru a se odihni. Cred ca au gresit si verbul si procentul. Cred ca 99% dintre ei ar trebui sa isi doreasca de fapt mai mult timp sa se relaxeze.
Nemultumit de "performantele" firmei de internet prin cartier din zona si profitand si de conectarea la cablu, am facut cunostinta cu oferta internet a celor de la UPC Astral. Asa ca m-am hotarat pentru un abonament de 4Mbps si am zis hai sa vedem: nu astept sa mearga la capacitate maxima dar macar trebuie sa mearga mai bine decat firma de cartier, ce fie vorba intre noi se comporta aproape excelent in ceea ce se numeste metropolitan, dar... cam atat. Si mai ales aproape excelent pentru ca in momentul in care folosesti Skype ce este totusi un soft P2P si ai bafta sa fii sunat de pe reteaua ne-metropolitana s-a cam zis cu stabilitate convorbirii si chiar a legaturii metropolitane. Ciudat dar... de cartier. Plus proxy-ul transparent pentru toate cererile ce folosesc portul 80.
Sa ne intoarcem la UPC Astral. Instalare: 5 zile lucratoare. Chiar asa a fost. Totul a durat cu tot cu cablare cam 1h. Modemul functionaza ok, conectat chiar la routerul wireless. Viteza: absolut excelenta. Intre 2 si 3,8Mbps cu cateva servere de prin Europa sau USA.
Aici insa se opreste povestea frumoasa. Pentru ca a doua zi de la instalare, televiziunea prin cablu se vedea cu purici, modemul nu se mai sincroniza. La telefonul de customer care nu a raspuns nimeni dupa 20 de minute asteptate de 2 ori. Am facut 3 reclamatii pe internet, iar la centru pentru clienti de pe Titulescu mi s-a spus pe un ton dur ca ei nu pot prelua decat reclamatiile pentru cablu si ca daca vreau sa reclam internetul sa sun la numarul la care sunasem si mai ales: "ce daca asteptati, altii asteapta si cate 30-40 de minute pana prind liber ca sa faca o reclamatie".
A doua zi ca prin minune ambele functionau din nou OK. Timp de trei ore dupa care netul a incetat sa mai functioneze. Inca o zi adica pana astazi cand a inceput sa functioneze din nou. La fel de bine, insa oare pana cand? E data performanata buna a legaturii cumva de vreun sistem time share sau round robin? S-o auzi cumva la Customer Care Astral ca sistemul lor de preluare a clientilor e sublim dar lipseste cu desavarsire? Poate... va urma. Desi eu sper ca nu.
Emigrati singuri... pentru succesul emigratiei voastre. Emigrati singuri daca doriti sa va gasiti o noua casa. Emigrati singuri din ceva mai mult de o mie si una de motive din care in seara asta de vineri m-am gandit sa va amintesc cateva, ce poate la prima vedere nu vi s-ar parea asa de evidente. Sau dimpotriva, sunt atat de evidente incat de multe ori ne ferim sa le vedem. Si sunt atat de multi cei pentru care emigrarea nu a insemnat numai o experienta fericita ci si cea instrainarii si departarii de cel cu care a plecat.
De ce ma apuc sa scriu acum la intoarcerea in Romania pe tema asta? Pentru ca mi-a trecut prin minte gandindu-ma ce anume nu a mers la experimentul meu de emigrare si de ce acum, aici, in Bucurestiul prafuit si agresiv ma simt ca acasa. Si primul motiv ce mi-a trecut prin minte pentru a emigra singur e ca intotdeauna unul din cei doi isi va dori mai mult decat celalalt sa se intoarca. Sau isi va dori mai mult sa emigreze decat celalalt, luati-o cum va place.
A emigra singur te pune in contact automat cu mediul de integrat si in care sa te integrezi. Animal social fiind nu exista refugiul numit cuplu pentru insuficienta intelegerii celor din jur. Si te intorci tot la ei, ceea ce realizeaza cumva prima punte de comunicare, cea a nevoii. Cuplul creeaza necesitatatea de intalni si socializa cu cupluri. De ce? Pueril sau nu, cred ca raspunsul sta si el tot intr-o masura de protectie pe care si-o creeaza chiar cuplul. Emigrarea singur te forteaza chiar fizic sa spargi bariera cuplului.
Dezavantajul competitiv de mai sus se accentueaza si mai mult atunci cand numai unul din membrii cuplului pleaca cu un loc de munca, celalalt functionand dependent de ritmul de viata si lucru al celuilalt. "Muncitorul" vine cu un bagaj social generat de firma si actiunile acesteia, in timp ce "casnicul" e nevoit sa isi caute singur si sa isi construiasca acest bagaj cu mai multa truda.
In cazul in care emigrarea prespupune si invatarea unei limbi din partea unuia sau ambilor parteneri se creeaza deasemenea un dezavantaj competitiv prin asimilarea diferentiata a acesteia. Aceleasi lucru este valabil si pentru capacitatea de socializare. Suntem construiti diferiti ca oameni si fiecare are ritmul si modul propriu de a invata si de a interactiona. Astfel "exemplarul" mai talentat intr-unul din aspecte se va trezi frustrat si tras in spate, iar celalat complexat de imposibilitatea lui de comunicare intr-unul din planuri. Rezulta de aici izolare si/sau comunicare cu cupluri de aceeasi nationalitate, in ceea ce se numeste comunitatea locala.
Desigur ca toate cele de mai sus sunt arbitrare si tin de capacitatea de a face fata acestor provocari a indivizilor in cauza si mai tin si de tara aleasa pentru a emigra. Ceea ce e enumerat mai sus e poate singular sau punctual in cazul in care credeti ca ar fi vorba de adevaruri stiintifice.
Insa sfatul meu de vineri seara, in cazul in care va ganditi sa emigrati e sa emigrati singuri. Sau sa aveti macar punctele de mai sus in minte atunci cand o faceti.
Pink Martini's third album, Hey Eugene!, will be released on May 15, 2007.
Cu ocazia asta am aflat si eu ca muzica de fundal pe care o folosesc este si cea din timpul instalarii Windows Server 2003. WTF? Pink Martini si Microsoft? Au fost asimilati :) ...
Romania mananca timpul pe paine, asta o pot spune cu siguranta. E permanent de rezolvat ceva, de facut cate ceva. Zilele se masoara nu in ore, ci mai degraba in lucruri pe care le ai de rezolvat sau pe care le-ai rezolvat. Zilele trec si nici nu iti dai seama cand, permanent se strica ceva pe la masina, nici nu stii de cate ori ti-ai propus saptamana trecuta sa stai o zi sa respiri, tu si o camera inchisa, liniste, muzica buna, un pahar de vin... le-ai uitat... ai timp doar sa iesi la un restaurant, bun e adevarat, insa esti cu masina si nu poti dubla placerea mancarii cu deliciului unui pahar de vin bun.
A inceput si primavara timid. Vine cu astenie? Tot incerc sa va spun ca trecand prin fata noii ambasade a Canadei in fiecare dimineata, constat mereu acelasi lucru: e coada. Da, da... mai este coada inca in fata ambasadei Canadei.
Si daca tot vine primavara, sau mai precis astenia de primavara, astazi la "de din vale de la Rhein" la Renegade Radio, cred ca o sa va astept sa stam de vorba despre depresii si astenii. Nu, nu am una, dar ma gandeam ca e un subiect la moda in ultima vreme. Si cum muzica buna e de cele mai multe ori depresiva, ce mod mai bun de a ilustra muzica cu mica discutie pe chat?
"De din vale" la Renegade Radio va fi de data asta miercuri din motive strict obiective. Si pentru ca este intre 1 si 8 martie ce tema mai frumoasa se putea ivi? :)
Si vom asculta, sper, Ayo ... multumita recomandarii lui Octi, recomandare pe care o dublez si daca aveti, mai mult decat este pe myspace, ascultati.