Intr-una din serile mele de surfing pe canalele TV germane, am dat pe XXP Spiegel TV de un interviu luat de o blonda realizatoare tipica talk-showurilor locale unui turc imbracat in trening rosu. Crezand prima data ca e vorba de unul din pacalicii de la Bully Parade m-am oprit si l-am ascultat pe turcul care vorbea o germana perfecta, articulat si ingrijit pe alocuri mult mai clar chiar decat interlocutoarea lui.
Numele lui este, dupa cum am aflat la sfarsitul interviului, Muhsin Omurca si este nascut in Bursa in Turcia. De venit in Germania a ajuns foarte tanar im 1979 si primul lucru pe care l-a facut in primul an dupa spusele lui a fost sa se izoleze timp de un an si jumatate de conationalii lui pentru un an de zile pentru a invata limba. Ceea ce a si facut cu succes incepand chiar din 1984 sa lucreze caricaturist pentru SuedDeutscheZeitung(?) iar in 1985-1986 sa infiinteze primul cabaret (de fapt stand-up comedy) turcesc in Germania KnobiBonbon... de atunci critica atitudinea turcilor fata de Germania si pe cea a germanilor fata de turci cu succes. Personajul sau Kanamän (un german turcizat) publicat ca foileton in "taz" a ajuns chiar subiectul unei carti.
Ceea ce am observat cu amar si ceea ce m-a facut sa scriu si aici despre el, a fost amaraciunea lui in fata problematicii integrarii strainilor in societatea germana. Cei douazeci de ani de critica a fenomenului nu l-au facut sa vada o solutie, singura viabila fiind dupa parerea lui sa ii trimita pe barbatii turci la un renumit strand de nudiste de pe langa Ulm pentru a privi lumea prin alti ochi. Tot el afirma insa ca din pacate glumele si cupletele lui pe tema integrarii turcilor le poate si acum interpreta fara nici un fel de schimbare, cu acelasi succes, acelasi efect si aceeasi actualitate...
La tema romani, turci, germani si micul meu experiment de integrare voi reveni cat de curand insa...
MARTIE 31 Un quick update pentru "Mo'horizons" si "Come Touch The Sun" si asta pentru ca "Yes, baby, yes" a ramas sticky de creier: "Many songs have been written... and this is one of them". Si o intrebare: acum ceva timp am ascultat de pe www.musicblog.ro ceva numit "She Wants Revange". Mai aveti careva vreo melodie, doua, sa ma conving ca merita cumparat albumul? Si pentru Mando Diao aceeasi intrebare... multumesc pentru atentie.
MARTIE 2006: Weekendul asta a fost "music frenzy" pe axa Bucuresti - Dusseldorf si am primit si cumparat muzica. Buna si mai putin buna. Tocmai ce am terminat de ascultat un album mai vechi Katie Melua - Call Of The Search luat la reduceri de la Amazon. Nu atat de bun ca "Piece By Piece" insa cu cateva bijuterii precum "Crawling Up A Hill" sau "My Aprodisiac Is You" ("I don't belive my diet turns me on..."). Pe playlist-ul de weekend si-au mai facut loc la capitolul easy listening "Mono" si ceva chill (vorba cuiva, mult prea chill): "Zero 7" si la cel "not that easy listening" Franz Ferdinand cu "Franz Ferdinand" si White Stripes. Desi am ascultat si un intreg album "Get Behind Me Satan", ce mi s-a lipit de creier din pacate pentru starea de spirit de dupa a fost o melodie live de pe un alt album "Jolene". Daca White Stripes va sunt asa de comuni, nu impuscati povestitorul pentru ca e ignorant din cand in cand.
Dar descoperirea weekendului (multzam, frate) vine din Romania si desi nu auzisem de ea pina in urma cu cateva zile o recomand cu caldura amatorilor de voci feminine in jazz (si nu numai): Teodora Enache & Guido Manusardi Trio - On The Sunny Side Of The Street. Este de urmarit si merita ascultata.
FEBRUARIE 2006: Am descoperit printr-o cutie cu cd-uri mai veche un album superb Wolfsheim "Dreaming Apes" aparut prin 1996 a carui singura melodie in germana "Übers Jahr" este si cea mai buna piesa de pe CD. In rest printre noutatile ascultate, nu prea multe la numar, de remarcat ar mai fi o compilatie Putumayo Cafe Sampler, de pe care mi-au atras atentia doua sau trei melodii, ai carei intrepreti am sa ii mai caut (Maria de Barros, Beethoven Obas)... si Gare du Nord pe care i-am mai ascultat cu ceva ani in urma si sigur ii mai am pe undeva.
IANUARIE 2006: Ca sa pastrez consistenta postului il voi actualiza in fiecare luna cu ce e nou in playlist-ul meu easy listening. Sau macar atunci cand e ceva nou. Pentru astazi doar Mo'horizons atat cu "Remember Tommorow" cit si cu compilatia "Some more horizons, roots, inspirations and remixes". Tot de la sursa mea principala de muzica, adica singurul si unicul meu frate :), am primit cateva piese tare promitatoare de pe o compilatie Hotel Costes. Mult prea mare pentru a fi buna cu totul, beneficiez se pare de norocul ca are cine sa imi faca o selectie inainte.
DECEMBRIE 2005: Cateva din "descoperirile" muzicale de sezon la capitolul muzica "easy listening":
PS: si Thievery Corporation cu al lor "The Cosmic Game" mai fac playlistul lunii asteia, dar astia-s din octombrie deja :).
Ce e un film fara o prezenta feminina fermecatoare? Aproape nimic am putea spune, mai ales daca filmul nu e tocmai incantator din punct de vedere al scenariului/regiei/realizarii etc. Si cum fiecare om pe lumea lui are preferintele lui in materie va povestesc si eu de ale mele, deocamdata doar doua pentru ca sunt cam necunoscute, dar de care cred eu cu siguranta veti mai auzi. Pe numele de scena se numesc Zooey Deschanel si Bryce Dallas Howard.
De Zooey mi-am adus aminte sa scriu pentru ca am vazut "comedia" "Failure to launch", care s-a dovedit a fi cumva "Failure to entertain" si a fost singurul punct care a salvat filmul. Un personaj sictirit, sincer, aerian intr-un cuvant: fermecatoare :), si in plus mai si asculta Madelaine Peyroux. Si daca nu ati vazut-o aici, atunci macar va place Douglas Adams si ati vazut "Hitchhiker's..." unde a jucat rolul lui Trillian. Nu-i asa ca-i draguta?
Despre Bryce, fiinta cu cel mai ciudat nume feminin cu rezonante barbatesti din lume, am impresia ca am mai amintit cand am scris despre "The Village" a lui Shyamalan. Dar anul asta vine in doua filme de urmarit "As You Like It" al lui Kenneth Brannagh (si cat de mult mi-a placut cum a facut "Much Ado About Nothing", sper sa fie cel putin la inaltime) si "Lady In The Water" a lui Shyamalan, al carui fan m-am declarat in urma cu ceva timp. Dar ca sa ne intoarcem la Bryce, pe langa faptul ca e frumoasa mai si joaca excelent cica, ma voi stradui sa vad "Mandarlay" al lui Trier in care se pare ca joaca rolul principal. Si e si fiica lui Ron Howard. Cine spune ca la astia nu se poarta nepotismele?
Dar suficient cu femeile pe ziua de azi :) mai avem si de munca...
Am scris eu vreodata pe site ca exista feed si pentru comentarii? Nu cred...
Postul asta se vrea a veni cu ocazia a implinirii a exact 100 de fotografii publicate pe flickr. Si cu ocazia in acelasi timp a 1000 de entryuri in sato. Eveniment pe care l-am ratat saptamina trecuta. Hai noroc! :). Si ca sa nu le rateze nimeni le-am inghesuit pe toate [... citeste intregul text]
Sase luni au trecut de atunci. Sase luni de cand am intrat intr-o lunga perioada de sedentarism, intrerupta din cand in cand de cate o seara de badminton ce a alimentat partial si insuficient corpul cu doze infime de endrofina, sedentarism fortat pe langa lenea mea si de o intrare prin alunecare ce s-a dovedit in timp a fi fost extrem de hotarata, pe un teren de fotbal umed si cetos din sudul Frankfurtului.
Ieri insa, colegul meu M. vine la mine si intreaba aproximativ: "Deci Cip, rupem maine dimineata pisica in doua?", cu alte cuvinte daca inauguram sezonul de miscat funduri de programatori intr-unul din parcurile din Duesseldorf. Asa ca ne-am facut "programare" pentru ora 8 dimineata...
Sa mai scriu mai departe? Internetul nu suporta avalansa de emotii si trairi: 7:50 , trezit din somn, -3 grade afara, fular, caciula, 20 (douazeci) de minute de alergat, picioare arzand, expectoratii de mii de tigari inhalate in tot timpul asta, aerul rece pe care vrei sa nu il mai inspiri...
Ati putea crede din ultimele doua posturi ca sunt la dieta... No way! E doar ceea ce se numeste in limbaj propriu MMSV (mici modificari ale stilului de viata). Daca o sa reusesc asta e si pentru mine un mare semn de intrebare...
Astazi am mancat impreuna cu colegii mei de departament, in formula extinsa, adica aproapte toti, intr-un restaurant vegan din centrul Ratingen-ului, pe nume Naturkost: costuri peste medie, mancarea usoara si pe alocuri chiar buna. Dar sa vedem cam ceea ce s-a mincat la masa noastra:
Concluzia? Mi-e foooooaaaaameeeee....!!!??!!!