Bucurestii vechi si noi, bucurestenii vechi si noi

Ce saptamina faina... nu, nu, inca nu am innebunit. Desi ploua fara incetare de patru zile, abia atunci cred ii poti descoperi orasului si iti poti descoperi tie si alte fete. Obligat sa te adapostesti de ploaie o faci fie intr-un magazin cu iz de 1960, fie intr-unul cu iz de Europa de Vest, intr-o cafenea cu un prieten la o bere, una, doua, trei, patru, avand primul reality check serios, intr-o pizzerie fiind sincer cu tine insuti pentru prima data dupa mult timp, intr-o ceainarie rupta de timp, cu muzica rupta de timp, ca si cum proprietarul ar sti ca o Mariza, o Cesaria Evora sau ceva improvizatii de jazz iti merg direct la suflet,band un ceai Lapacho sau Cape Town cu cativa oameni pe care nu i-ai mai vazut niciodata dar pe care poti curand sa ai impresia ca ii stii dintotdeauna (desi poate un pic derutati de debitul tau verbal). Si impreuna cu care cu placere ai mai bea un ceai sau chiar fuma o narghilea.

Asta e mixtura de Bucuresti de care il stiam odata, de oameni pe care ii stiam odata cu Bucuresti pe care il afli abia acum, cu oameni pe care ii stii sau incepi sa ii cunosti abia acum. Am descoperit ca nu sunt singurul care adora asa numita plimbare nocturna. Seara... cu masina... 40 de kmh... singur sau insotit... radio guerilla... o strada... inca o strada... lumini... semafoare... forfota... pietoni... un geam deschis... o umbra peste bord... un bulevard... o sigla luminoasa... inca o melodie... Si eventual o sina de tramvai care te trezeste din visare. Singura data cand o sina de tramvai are un merit altul decat de a suporta zilnic tone de fier.

Bucurestiul melancoliei trecute nu mai exista. Exista de acum acel Bucuresti care stie ce inseamna pe linga inocenta anilor trecuti, a blocurilor de beton sau parcului Cismigiu... exista acel Bucuresti care de acum stie si depresii si singuratati, si ploaie si soare, si eventuri, si mall-uri. Exista acel Bucuresti care nu iti mai incarca bateriiile; oameni din el insa iti pot incarca bateriile. E altul, dar nu neaparat mult mai urat. E un oras pe care poti sa il iubesti si in acelasi timp sa il urasti.

Radule, sigur nu a avut ceaiul ala nimic in el?