Pauza, width si CSS

Desi am spus ca photoblog-ul ia o pauza de o saptamina si ceva asta nu a insemnat ca nu s-a produs nici o schimbare pe site. Meniul a primit si el o culoare, iar in "rhein_venue", adica in photoblog, s-au produs schimbarile evidente. Deasemenea imaginiile care uneori erau muuuult prea lungi se vor stradui de acum sa incapa in pagina.

Dar totusi de ce ma grabesc sa spun asta aici. Pentru ca se pare ca anumite browsere au cacheuri foarte persistente si intreg siteul poate arata foarte urat. Asa ca dragi vizitatori daca vi se pare ca vreo pagina arata aiurea goliti mai intii cacheul IE, Firefox sau Opera. Pe toate le-am probat si ar trebui sa arate chiar in regula... mai putin desigur Opera care are probleme cu @import se pare.

Definitia zilei

self-esteem: Refers to the global emotional judgment individuals make about themselves in terms of worth or value. Feelings of positive self-esteem imply that one likes oneself; that one approves of, accepts, and is comfortable with oneself; that one is rarely disappointed in oneself; and that one perceives oneself to be a person of worth and worthy of respect. Negative self-esteem, on the other hand, implies that one dislikes or disapproves of oneself; that one devalues oneself and sometimes feels inferior to others; that one perceives oneself to be a worthless person or worthy of condemnation. (See self-evaluation; self-adequacy; personality theory)

Hartiile galbene cu linii verzi

Isi aprinse tacticos tigara si trase tare fumul in piept. Omul din canal il surprinsese; nu stia inca daca in mod neplacut. O tigara pe marginea unei guri de canal inainte de a-si continua drumul spera sa ii mai liniseasca gandurile. Existenta cuiva in spatiul pe care odata il considerase numai al lui ii intorsese o parte din micul lui univers pe dos. Nu mai aflase nimic nou despre el mai mult decat ii spusese inainte de a fi intrat amandoi prin gura de canal. Buridan nu mai pusese nici o intrebare iar Omul din canal se limitase la a-l introduce in camera in care locuia, de fapt si singurul drum de acces catre canale, dupa care se scuzase brusc ca are ceva urgent de facut si disparuse. Pur si simplu.

Buridan ramasese singur in camera spatioasa, plina de tevi de incalzire, cu patul montat pe cea mai mare dintre ele; un colt favorizat de lumina a doua lampi de semnalizare, imbracate in sirma, aranjat drept birou, strajuit de un calculator jigarit si plin de praf. Ce atragea atentia in intreaga camera era galbenul difuz. De cum intrase avusese impresia ca totul e galben. Si uitandu-se mai atent observa ca mai peste tot pe masa, pe pereti, pe tevile mai subtiri erau lipite mici bucatele de hartie galbena liniata cu verde deschis, scrise de mina. Scrisul ordonat dar nu foarte inteligibil, ca si cum Omul din canal era pe cale sa isi inventeze propriul alfabet si il [... citeste intregul text]

Hitchhiker's trailer

Ati vazut trailerul de la Hitchhiker's Guide to the Galaxy? Daca nu atunci il puteti incerca aici. Arata extrem de promitator; cei care considera cartile din seria respectiva demne de colectia personala nu trebuie sa il scape. Eu unul cel putin nu o voi face. Oare de ce este totusi Douglas Adams atat de putin cunoscut in Romania? Pina sa ajung pe meleaguri straine habar nu aveam cine e...

ps. Sfatul meu e sa incercati si cartea inainte.

Paragraful zilei

"In modern Western society, there seems to be a powerful cultural conditioning that is based on science. But in some instances, the basic premises and parameters set up by Western science can limit your ability to deal with certain realities. For instance, you have the constraints of the idea that everything can be explained within the framework of a single lifetime, and you combine this with the notion that everything can and must be explained and accounted for. But when you encounter phenomena that you cannot account for, then there's a kind of tension created; it's almost a feeling of agony. In Western psychology there may be a tendency to overemphasize the role of the unconscious in looking for the source of one's problems. This stems from some of the basic assumptions that Western psychology starts with: for instance, they do not accept the idea of imprints being carried over from a past life. And at the same time there is an assumption that everything must be accounted for within this lifetime. So, when you can't explain what is causing certain behaviors or problems, the tendency is to always attribute it to the unconscious. It's a bit like you've lost something and you decide that the object is in this room. And once you have decided this, then you've already fixed your parameters; you've precluded the possibility of its being outside the room or in another room. So you keep on searching and searching, but you are not finding it, yet you continue to assume that it is still hidden somewhere in the room!"

Wikipedia random page of the night

Samothrace (in Greek: Σαμοθρακη, Samothraki) is an island in Greece, in the northern Aegean Sea. It is a self-governing deme in the district of Evros in the province of East Macedonia and Thrace. It is only a few kilometres west of the maritime boundary between Greece and Turkey. The island is 178 square kilometres in size and has a population of about 2,300. Its main industries are fishing and tourism. ... ->

Wikipedia random page of the day

MIPS, for Microprocessor without interlocked pipeline stages, is a RISC microprocessor architecture developed by MIPS Computer Systems Inc. MIPS designs are used in SGI's computer product line, and have found broad application ... ->

Sala de ceremonii, clovnii si ninsoarea cu fulgi mari

Astazi cand am plecat de la munca tocmai incepuse sa ninga de citeva minute. Cu fulgi mari aproape cit palma de mari. Fulgi sinceri, pufosi, calzi si extrem de incapatanati in a se lipi de parbriz. Masinile isi croiau drum cu greu prin albul abundent, nici macar viteaza mare nereusind sa ii indeparteze.

A doua secventa ramasa "sticky" de cortex pe ziua de azi e dansul lui James [se pare ca Wikipedia devine din ce in ce mai tabloida] cu ciinele sau in Finding Neverland. Chiar spre inceput incercand sa ii convinga pe copii, si pe el insusi probabil, ca danseaza cu un urs intr-o mare sala de circ, inconjurat de clovni antrenati cu totii intr-o halucinanta miscare. Sala de circ se transforma apoi intr-o mare sala de ceremonii strajuita de coloane de marmura si in acelasi timp fara a i se vedea capatul. Impresionanta nu numai aceasta scena ci intregul film. Ma intreb uneori daca nu cumva Depp chiar incepe sa se identifice cu personajele lui incepand de la Edward, Benny, Ed Wood pina la Jack Sparrow si Berrie, iar anul asta ca Willy Wonka.

He, he, he doar melaconcolii cauzate de crocodilul ticaitor.

Buridan si intilnirea cu Omul din canal

"Locuiesc de vreo trei saptamini aici. E o casa buna. Nu tine prea bine de cald dar nu te derenjeaza nimeni. Nici macar in miez de zi, daramite noapte la ora asta."

"Si cum ati ajuns tocmai aici?"

"Ei m-au trimis aici. Cei care fac ordinea si dau subventiile. Si de ce sa nu recunosc imi convine, e mai ieftin si imi raman bani si pentru alte lucruri. O sa ma intrebi acum ce as putea eu sa imi doresc in canalul in care stau... dar probabil ca stii la fel de bine ca mine caci si dumneata locuiesti intr-o oglinda."

Buridan nu se mai mira de nimic in lumea lui, dar ca altcineva sa stie de unde vine el nu se astepta. Observandu-i deruta Omul din canal continua: "Esti transparent. Esti lipsit de substanta fizica. Cine vrea si stie cum, poate citi prin tine totul." Buridan avu "deja vu"-ul unei discutii din urma cu multi ani pe cand era cineva la el si sat isi dorea sa intre in politica. Singurul consilier pe care si-l permisese sa il angajeze ii spusese ca nu ar fi rau sa isi faca rost de o forma umana pentru ca "politicienii nu sunt transparenti, ci unii dintre ei chiar mati; prin ei nu se poate citi ce se ascunde in spatele lor."

"Asta sa fie singurul meu mare defect", gandi indiferent Buridan. Nu prea intelegea el de ce le e frica celorlalti sa se vada prin ei. Fiind toata [... citeste intregul text]

In tramvaiul 42

Prinse tramvaiul 42 in ultima clipa si se bucura caci urmatorul venea poate in 30 minute, poate in 45, depinde de zi; si cum de multe ori nu stia ce zi este...

Tragandu-si sufletul pe scara se amuza pentru a n-a oara de afisul moralizator cu omuletul negru care sta in circa unui biet calator si transmite un mesaj educativ: "cei care calatoresc fara bilet, o fac pe spatele celorlati". Si uitand-se in jur se imagina calatorind in spatele babutei din spatele vagonului, dealtfel singurul pasager intirziat al tramvaiului.

"Un bilet, va rog" se adresa Vatmanului.
"Pina unde?"
"Pina la capat"
"Mda, cu totii mergeti pina la capat, voi, toti cei care nu vreti ca eu sa stiu pina unde mergeti" replica Vatmanul morocanos.

Trecu peste replica si se aseza doua scaune mai in spate, incercand sa traga un pui de somn pentru ca pina la canale era drum bun si i-ar fi prins bine putina energie pentru cautatul de comori. Spera sa gaseasca ceva in seara asta.

Ochii ii cazura pe o foaie de hartie lipita de geamul vatmanului pe care nu o observa prima data si pe care scrie cu litere de tipar: "AM FOST UN TICALOS!". Animat de altruism se gandi sa ii spuna Vatmanului ca probabil ceva copii ii jucasera vreo farsa pentru ca nu ii lasase poate sa calatorasca fara bilet.

"Da de unde", spuse Vatmanul, "eu l-am lipit. Asta e adevarul." Buridan se uita in stanga, se uita [... citeste intregul text]