Gutschein Resolution

Dragi tovarasi si prieteni, ce mi-ati facut cadou acum o luna acel Gift Certificate pentru MediaMarkt, va anunt ca in sfarsit mi-am gasit cadoul la care visam inca de acum cinci sau sase ani si de care intre timp uitasem :). Sper sa ma ajute sa retusez fotografiile ceva mai bine si alte de-astea. Deci mi-am luat asta.

Va multumesc inca o data. :) Danke! :) Impresiile mai incolo cand ma obisnuiesc cu cadoul (oh, da am doua saptamini sa imi intre sub piele, daca nu...).

Working holidays

Azi de dimineata in timp ce curatam cafeaua varsata in mijlocul bucatariei (am dat drumul aparatului de cafea fara sa pun si recipientul in aparat si am plecat la baie) ma gandeam ca e pentru prima data cand lucrez intre Craciun si Anul Nou. Si nu prima data in ultimii trei sau cinci ani, ci pentru prima data, prima data. Senzatia e destul de apasatoare, mai ales ca ieri si azi a nins si intreg orasul e sub un strat de vreo cinci centimetri de zapada, pe strada mea nu intrasera inca masinile de curatat si lumea parea a fi toata inca infofolita in caldura paturilor. Autostrada a fost aproape pustie, parcarea firmei mult mai goala decat de obicei, un singur sef la munca, un nou hotfix de testat si dat clientilor.

Cu alte cuvinte vor urma cateva plictisitoare zile de munca.

UPDATE: ca sa imi impodobesc blogul de sarbatori am servit si cateva fotografii cu copacul de Craciun din dotarea apartamentului cu chirie in care locuiesc.

Craciun Fericit

In urma cu stirile

Am Zoo um die Ecke

In urma cu cateva zile discutand cu un prieten despre ce inseamna integrare, mi-a ramas lipita de retina amintirilor ideea ca un pas important al integrarii il reprezinta si vizitarea regulata a crasmei din cartier, eventual de la colt pentru a prinde "feelingul" cartierului. Si nu o data, ci de cat mai multe ori pana se obisnuiesc oamenii cu tine. Desi in prima faza ideea m-a facut sa rad, am cugetat zilele urmatoare asupra ei si am ajuns la concluzia ca prietenul meu este un tip destept. Face parte intr-adevar din procesul de integrare, asa ca m-am hotarat sa gasesc crasma de la colt, o cam zarisem eu dar vroiam sa ma conving ca e aia si sa incep micul meu experiment pe acest Brauerei Am Zoo. Va veti intreba probabil cum de vreau sa ma integrez acum cand am hotarat ca Germania nu e chiar ceea ce caut; raspunsul e simplu: vreau sa vad daca teoria prietenului meu e adevarata.

Asa ca inarmat cu un "stern" sub brat si un pachet de tigari am intrat cu gandul ca de data asta sa nu stau mai mult de o bere. Si nici nu am stat decat doua. Asta din cauza picioarelor de gasca cu varza care miroseau delicios si care datorita micii diete (ma rog, incercarii de dieta) pe care o tin nu erau tocmai potrivite unei mancari de ora sase seara (nici berea nu era dar a trebuit sa aleg). Probabil ca am facut nota discordanta cu ipod-ul infipt in urechi insa cel putin am baut o bere buna (Fusscheln Alt), am vazut cine sunt patronii si cine sunt cei de-ai casei, am vazut ca sunt curati in bucatarie si am mai baut o bere buna. Si cu chelnerul am dezvoltat deja o complicitate tacita. Deh, e indian. Patronul se pare ca s-a intrebat si el cine e ciudatul ce scrie SMS-uri, citeste "stern" si se uita in jur, pentru ca pret de 30 de minute a impachetat servetele undeva in fata mea. Oricum tipul pare ok. Am plecat cu un zambet pe buze ca mi-am facut intrarea in lumea de la coltul Dueseltal-ului. :D

Va urma.

Iesirea din canal

Se sarim peste cateva capitole care probabil vor aparea intre timp. Precum desfacutul pachetelor, vizita frizerului si a maseorului sau povestea vechiului Hans. Sunt partial scrise, nu sunt consistente cu restul inca asa ca astepta sa iasa din stadiul de draft.

Omul din Canal si Buridan ramasera singuri in penumbra canalului spre apus de soare. Primul il privi pe cel de-al doilea in liniste si dupa cateva minute se ridica si spuse:

"Am iesit; ma duc sa imi iau lucrurile din canal si sa ma intorc in oras. Viata asta de canal nu mai e de mine, oricate comori si cafele bune ar avea. Imi lipseste frenezia si zgomotul orasului. Imi lipseste sa ma plimb pe strada si sa ma lovesc de oameni, imi lipsesc noxele, praful, tot freamatul ala pe care il gasesti in oras si care aici la canale ajunge atat de rar. Doar atunci cand oamenii de afara vin in vizita."

"Vin si eu", raspuse Buridan," dar nu as mai vrea sa mai locuiesc in oglinda. "Imi va lipsi Vecina blonda de la 6, chiar si vecinul cu bere. Ma iei si pe mine cu tine?"

"Si unde ai sa stai?" intreba Omul din canal? "Macar eu o familie pe care o sa o caut."

"Voi sta la tine in buzunar. Atat loc vreau."

Omul din canal il lua pe Buridan si pentru ca acesta era de plastilina il amesteca bine pina il facu un rotund amorf, il baga in [... citeste intregul text]

Suzie

Astazi m-am intalnit cand am iesit din casa din nou cu Suzie. Si-a portat coada stufoasa majestous prin fata mea in timp ce traversa strada. Suzie (eu i-am zis asa in credulitatea mea ca e femela) e o veverita ce isi face veacul in cartierul unde locuiesc. S-ar putea la fel de bine sa fie mai multe insa prea arata toate la fel. E de un maro teribil de inchis si viziteaza zilnic probabil apartamentele din zona in cautare de provizii, fiind si unul din motivele pentru care evit sa las geamul deschis la balcon peste zi. Asta de cand am prins-o in urma cu cateva luni cotrobaind in pamantul florilor de pe balcon, dezradacinand vreo cateva. Acum doua saptamani venise din nou in vizita, dar florile sunt deja uscate caci iarna si-a intrat in drepturi. Cineva mi-a sugerat ca as putea sa ii pun cateva nuci pe balcon insa de atunci sa fiu sigur ca nu voi mai scapa de vizite zilnice. E si asta o solutie de a adopta un animal de casa, nu? Sau poate ca isi ascunde chiar ea nucile in pamantul florilor de pe balcon... sa ma duc sa vad poate ma fac cu ceva nuci pentru Craciunul asta.

Calendarul sfarsitului de an si inceputul de 2006

Herr troniu in varianta mai retro si new, mediatizeaza calendarul anului 2006. Sa ii dau si eu o mana de ajutor.

Léon

Am revazut aseara Léon in versiune lunga (de vreo 2 ore si ceva) si mi-a placut mai mult decat in datile anterioare. Poate ca am fost pentru prima data atent la ce se intimpla? Poate si pentru ca nu parea taiat aiurea. dar a mai fost ceva. Mi-am dat si eu seama ca in filmul asta metafora plantei personajului principal (IMDB says aglaonema), cea de care are grija sa o ude si sa o curete de praf, scoasa la fereastra prin diversele hoteluri prin care acesta se muta, e de fapt backgroundul ideatic al fimului.

Sau poate l-am apreciat mai mult pentru ca ma simteam precum planta aia in cautarea unui parc unde sa prind radacini?

(de ce oare am trait eu pana ieri cu impresia ca filmul asta era de fapt original in francez?)

Weihnachtsfeier

A fost anul asta mai cu motz decat in alti ani; adica petrecerea de Craciun a firmei la ea ma refer. A fost prima data cand am mers fara masina si adevaratii soferi stiu ce inseamna asta. Pacat ca restaurantul era portughez si vinul extrem de greu. Era un vin de casa extrem de puternic si sec care combinat cu mielul innabusit la cuptor si cartofi copti puteau darama orice ficat sanatos si constiinta nevinovata, precum a mea desigur.

Motzul l-a reprezentat ideea catorva colegi de a deturna la ora 00.30 autocarul care ne transporta la gara pentru a ne lasa in orasul vechi sa continuam ceea ce incepusem. Si cum eu sunt un localnic am fost intrebat unde se poate bea ceva de incalzire. Asa ca am profitat de ocazie pentru a-i baga in cea mai cumplita crasma din Altstadt unde si eu am fost pacalit sa intru cu ceva timp in urma si le-am bagat pe gat cate un shot care poarta numele de Stress, specific locului. Ce am uitat sa le spun e ca e un amestec de tabasco cu tequilla si inca ceva, nu am idee ce. Cert e odata baut cere cel putin un pahar de bere, iar toata combinatia asta incalzeste numai bine pentru a continua pina la cinci dimineata prin vreo 2-3 cluburi cu tot atatea genuri de muzica.

Vorba unui cunoscut: it's a wild life out there. Si tot atat de bine acum stiu sigur ca nu e genul meu de viata.