Stind in seara asta de vorba cu cineva a folosit o formulare extrem de inspirata pentru a exprima siguranta celor spuse:
"Categoric - 90%"
Astfel mi-am dat seama ca exista foarte multe moduri de a fi categoric. De la 100% pina 50,1%. Pentru ca dupa aceea intram in probabilitate. Probabil. Categoric 90%.
V-ati trezit vreodata dimineata direct uitandu-va in oglinda? Stand pe marginea patului si intrebandu-va daca cel ce se vede in fata voastra sunteti chiar voi? Nu ma mai simt de ceva timp eu atunci cand ma uit in oglinda. Mi se pare ca cel din oglinda e mai batran decat ma simt, mai cu cearcane decat ma simt, mai gras decat ma simt, pina si mai neras decat ma simt. S-ar putea trage concluzia ca ma simt bine totusi cu mine insumi, daca in mine totul e mai bine decat imi sugereaza exteriorul. Ce ma inspaimanta insa e tocmai senzatia asta de depersonificare dintre mine si ce vad in oglinda. O separarea ciudata a ceea ce sunt si a ceea ce se vede.
Azi de dimineata mi-a trecut prin cap uitandu-ma la mine cuvantul matahala. Dupa ce m-am hlizit in gand la ideea asta, m-a lovit o expresie ramasa candva, de mult de tot, in adancurile ciudatelor conexiuni facute de neuroni: Matahala prietenoasa. Venita de undeva parca de prin desenele animate. Dar nu mai stiu de unde [daca imi aduce aminte cineva de unde exact stiu sintagma asta, caci marele net nu m-a prea ajutat, dau o bere]. Asa ma simteam ... un fel de James P. Sullivan in propria-mi camera. Incerca sa sperie ce e rau in el si sa rezulte un pic de energie.
Ceasuri... prea multe ceasuri peste tot, la masina, la mobil, pe telefonul de pe birou, la radio... ceas la computer, ceasuri in perete. Si toate ne indica acelasi lucru: ca timpul trece, ca a mai trecut o secunda, ca au mai trecut cinci minute fara sa facem nimic din ce ne-am propus, ca a mai trecut inca o jumatate de ora in drumul catre munca, ca a mai trecut o zi in fata monitorului, ca fiecare apasare de tasta mai ia o secunda din acelasi timp. Si pentru a ne aminti permanent de asta avem nevoie de ceasuri. Oare? Chiar si la radio dau ora exacta, pina si emisiunile de televiziune au ceas, pe teletext, fie dimineata intr-un colt micut la matinal, fie tot timpul in cazul canalelor de stiri ... cu exceptia reclamelor. Atunci nu e nici un ceas pe ecran. Tocmai de asta as dicta si eu un moment publicitar pentru toate ceasurile din jurul meu.
Tocmai am reusit sa imi ascund ceasul din taskbar. Cine e urmatorul?
Ce titlu am gasit... mda azi venind spre casa era ceata; mult alb in general. Tocmai a nins si ceata nu facea decat sa faca totul si enigmatic si lipsit de orizont. O sclipire difuza data de lumina lunii si a farurilor masinilor. Provocatoare si rece. Rece e vremea, provocator a fost filmul de aseara... House of Sand and Fog [apropo de ce i-o fi zis de nisip? ca nu imi aduc aminte sa fi aparut elementul asta prin fata ochilor... sau poate era vorba de fragilitate personajelor]. Tot un film cu ceata, ceata in suflete, ceata in decizii, cauzalitate si parca un pic prea mult si din legile lui Murphy. Confruntatari culturale, aparente, responsabilitatea actiunilor. Sistem ... si ne intoarcem din nou la cauze. Cautand sa vad ce au inteles altii din filmul asta am gasit pe IMDB urmatorul comentariu in forumul asociat peliculei. Si cu asta inchei. Si sper sa nu va fi lasat in ceata.
Just after seeing this movie I was shaking my head thinking, what is the purpose of this movie. I mean it just seemed as though there was one let down after another with a huge thud at the end.
However the movie had a significant point. Another person partially pointed this out but it was the effect of the seven deadlies. Behrani, although seemed like he was in the right was filled with pride in not releasing the house, Greed in the need to make a fast buck to put the boy through school and wrath for slapping his wife and his treatment of Kathy. Secondly Kathy engaged in sloth which started the ball rolling, then engaged in lust with a married man and then wrath in her dealings with Behrani initially. The mother displayed greed. Of course Lester was totally comsumed with lust and wrath by using his power as an officer of the law to obtain his will.
The characters represented a subsection of modern day America with a simplified version of each their iniquities. On their own, each sin committed is a common as leaves on a tree for any of us yet the combined effect was the tragic result that occured.
The movie was a great example of how important it is that we treat those around us with care before we attend to our base needs(the seven deadlies) or else the innocent one's will die first.
If you don't believe in something, you'll fall for anything..